Autor: Henri Brunel alte cărți de autor(i)
Traducere: Nicolae Constantinescu
Data apariţiei: ianuarie 2006
Număr de pagini: 256
Format: 17x23,5 cm
ISBN: 973-7995-65-1
40,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Cele mai frumoase povestiri Zen
Povestirea zen curăţă spiritul, şochează principiile, răstoarnă modurile de gândire, retează prejudecăţile.
Trebuie să goleşti ceaşca dacă vrei să o umpli, spune maestrul ceaiului.
Scopul zenului este acela de a restitui "faţa originară", inocenţa. Ne cheamă să facem experienţa comuniunii noastre cu universul.
Ne dezvăluie infinitul infinit. Ne aduce armonia, seninătatea. Dar ca să facă toate acestea, foloseşte procedee uimitoare.
Povestirea zen nu dă înapoi în faţa nici unei metode: râsul, absurdul, provocarea, brutalitatea, dar şi tandreţea, compasiunea, miracolul, poezia, tăcerea. Şi adaugă misterul.
Deseori, suntem "pe punctul" de a înţelege, urmează să "înţelege", dar concluzia ne surprinde, ne scapă.
În toate formele artei zen, pictură, teatru sau poezie, se manifestă o parte de insolit.
Zenul favorizează nota nesigură, linia frântă, desenul asimetric, şi chiar în celebrele grădini zen, cu nisip alb de o sută de ori greblat, sunt adăugate uneori câteva frunze uscate împrăştiate, nepotrivite acolo, inutile.
Pentru că o formă perfectă este ceva închis. Definiţia clară asasinează.
Zenul oferă totedeauna o ieşire prin care se va strecura intuiţia, unde se va naşte posibila scânteie. Propunând aceste povestiri, ivite din negura timpului, m-am aflat în faţa unei dileme: să optez pentru povestirea brută şi să risc să şochez sensibilitatea modernă, astfel încât să ocultez mesajul, să-l fac imposibil de perceput; sau să o îmblânzesc, să o fac mai insipidă şi astfel să trădez, să fac să se piardă insolenţa caustică a zenului, puţin din misterul său. Am ales o cale de mijloc. Să reţin, din sutele de povestiri tradiţionale, pe cele mai potrivite urechilor noastre. Nu am sacrificat esenţialul.
Partea picantă a spiritului zen, care râde de prejudecăţile noastre, de ideile preconcepute, de egoismul nostru, partea picantă care ne curăţă „eul” de meschinării, îl eliberează de toate piedicile.
Culoarea şi climatul deosebite ale povestirilor zen, care ne fac să pătrundem într-o lume necunoscută, ne alarmează şi ne liniştesc în acelaşi timp şi, în aceeaşi mişcare, ne tulbură şi ne farmecă. Povestirile munţilor albaştri, după cum le numeşte poetic un vechi text chinez, sunt o cale de Iluminare, sunt purtătoarele unuia dintre cele mai nobile mesaje spirituale ale omenirii.
Dar fiecare găseşte aici ceea ce caută, o altă privire asupra vieţii sale sau simpla plăcere de a auzi întâmplări minunate.
Se potrivesc şi celor mari şi celor mici, după intuiţia fiecăruia şi nivelul de lectură.
Povestirea zen, care ne deschide porţile unei lumi fermecate, este mai întâi o şcoală de libertate.
|