Autor: Sf. Grigorie de Nazianz alte cărți de autor(i)
Traducere: Gheorghe Tilea
Data apariţiei: aprilie 2008
Număr de pagini: 192
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-966-3
|
|
|
|
 Prezentarea cărţii
Cuvântări teologice
Activitatea Sfântului Grigore de Nazianz este plasată în contextul disputelor doctrinare din primele secole d.Hr.
Prietenia dintre Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Grigorie de Nazianz a contribuit la sporirea tezaurului patristic.
Ţinta urmărită de autorul celor Cinci cuvântări despre Dumnezeu este stabilirea doctrinei despre Sfânta Treime.
În tumultuoasele secole 3 şi 4 d.Hr. apăruseră mai multe curente de gândire care încercau să ofere explicaţii marilor teme de reflecţie ale Bisericii primare.
Principalele erezii din epoca erau arianismul, eunomianismul şi pnevmatomahismul; acestea îşi intemeiau opiniile pe supleţea alunecoasă a logicii filozofice.
Susţinătorii lui Arie şi Eunomie negau caracterul divin al lui Hristos şi considerau că esenta creştinismului constă doar în cunoasterea teoretică a lucrărilor dumnezeieşti prin intermediul filozofiei.
Scriind cele cinci cuvântări teologice, Sf. Grigorie de Nazianz atacă opiniile acestora de pe o pozitie consecvent ortodoxă, aducând o contributie hotărâtoare la fundamentarea doctrinei despre Sfânta Treime.
Prima cuvântare reprezintă de fapt o prefată la celelalte patru. Aici li se arată eunomienilor greşeala de a trata lucrurile divine cu măsura raţiunii limitate. Sf. Grigore pune accentul pe evidenţierea virtuţilor cât şi pe aspectul practic al acestora.
Cuvântarea a doua despre Dumnezeu are ca subiect Dumnezeirea; în cadrul acesteia se remarcă două elemente definitorii: imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu prin efortul eminamente raţional (recurgerea la argumentul cosmologic-teleologic) şi consideraţia asupra naturilor spirituale necunoscute de om.
Cuvântarea a treia despre Dumnezeu argumentează doctrina dumnezeirii Fiului respingând falsele obiecţii enunţate de eunomieni ca puncte tari ale doctrinei lor: Fiul este cea mai prestantă creatură, Dumnezeu prin naştere continuă este factorul naşterii neterminate, Tatăl este un nume de fiinţă sau de energie.
Cuvântarea a patra despre Dumnezeu continuă expunerea ideilor de dinainte şi dezbate cele zece obiecţii scripturistice înfăţisate de eunomieni, urmată de evocarea denumirilor generale ale Dumnezeirii.
Ultima cuvântare teologică constituie apologia Dumnezeirii Sfântului Duh şi combate erezia pnevmatomahilor, care afirmau că Sfântul Duh era o inovaţie a ortodocşilor fără întemeiere scripturală.
|
