Autor: Liviu Gheorghe, Ilie Tudor alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: 2001
Număr de pagini: 414
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-98361-9-4
45,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Cartea bărbatului
Sunt mulţi acei bărbaţi care aspiră să trăiască o existenţă fericită, bucurându-se ani mulţi de viaţă. Dacă această aspiraţie ar fi fost suficientă, având în vedere că nu credem că există fiinţe masculine care să nu vrea aceasta, ar însemna că pe acest Pământ ar fi trebuit să trăim deja această viaţă paradisiacă.
De ce totuşi nu este încă aşa? Pentru că Bărbatul, deşi vrea, încă nu ştie care este rolul care îi revine lui în povestea cu Fericirea.
Şi atât timp cât îşi ignoră propriul său rol neasumându-şi cu curaj propria cunoaştere şi perfecţionare, el este cel care singur îşi baricadează drumul către adevărata existenţă, adevărata fericire.
De multe ori, omul şi-a negat statutul de fiu al lui Dumnezeu, a negat şi amputat prin falsă pudoare şi morală ceea ce de fapt nu vroia să cunoască; dominat de dogme religioase şi condus de idei sociale retrogade, omul a întârziat procesul evoluţiei sale conştiente prin cunoaştere de sine.
Sexualitatea pervertită, homosexualitatea, lesbianismul, recrudescenţa violenţei sado-masochiste, violenţa sexuală, bolile venerice, impotenţa psihică şi fizică, S.I.D.A., problemele de cuplu, divorţurile, proliferarea instinctelor animalice, spiritul gregar, de turmă, manipularea perversă a maselor, goana nebunească după satisfacţii efemere, mitul hedonismului, fricile tenebroase, magia neagră, satanismul şi multe alte manifestări au fost făcute cu putinţă datorită ignorării acestui plan al fiinţei umane: PLANUL SEXUAL - locul de întâlnire al instictului, fiziologicului, impulsului dinamic creator, psihismului şi, în acelaşi timp, al spiritualităţii prin promisiunea împlinirii şi a refacerii TOTULUI în jocul permanent dinamic al contrariilor îmbrăţişate, încarnate în BĂRBAT şi FEMEIE.
Prea mult a întârziat Bărbatul, rătăcind aiurea prin hăţişuri refuzând să admită şi să pătrundă prin înţelegere realitatea acestui nivel, preferând să amputeze silnic o parte din sine sacrificând-o pe altarul falsei morale. Puritanismul habotnic şi dogmatismul religios l-au făcut să-şi piardă luciditatea.
Este timpul să se trezească şi să realizeze că propria sa existenţă poate lua o turnură nouă, pozitivă, cea a afirmării prin cunoaştere şi experimentare a realităţilor interioare în care SEXUALITATEA, EROSUL şi IUBIREA sunt într-o strânsă legătură cu SPIRITUALITATEA.
Întotdeauna adevărata masculinitate a avut ca reprezentare generică bărbatul puternic, plin de forţă, care îşi asumă cu curaj misiuni dificile în timpul cărora el dă dovadă de îndrăzneală şi cutezanţă, abnegaţie şi iubire, stăpânire de sine şi sacrificiu - într-un cuvânt - EROISM.
Această carte îşi propune să reamintescă şi să retrezească aceste valori în conştiinţa bărbatului de la sfârşitul mileniului doi, această reprezentare a adevăratei masculinităţi plasând bărbatul în rolul pe care el ar fi trebuit să-i joace dintotdeauna: acela de a reuşi să împlinească, să cucerească, să susţină şi să încununeze existenţa şi implicit întreaga sa viaţă printr-o veritabilă forţă a bărbăţiei sale manifestate liber şi armonios, care se revarsă plină de bunătate şi tandreţe asupra Aceleia care l-a sprijinit şi l-a înţeles, lăsându-se de multe ori prea uşor cucerită şi înşelată.
Să nu uităm noi, bărbaţii, că existenţa lângă noi a Femeii ne impune nobila atitudine de a oferi, dărui, bucura, împlini acesteia cele mai înalte aspiraţii ale sale de iubire şi fericire plenară, şi pentru a fi capabili de acest lucru trebuie înainte de toate să ştim cum să o facem, şi mai apoi plini de elan să îndrăznim să o facem. în această direcţie, este bine să reamintim aici un aforism al înţelepciunii orientale: "Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care dobândesc cunoştinţe sau citesc; mai presus de aceştia sunt cei care înţeleg; mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică; mai presus de aceştia sunt cei care obţin rezultate; mai presus de aceştia sunt cei care obţin perfecţiuni (capacităţi paranormale); şi mai presus de toţi aceştia sunt cei care dobândind înţelepciunea realizează că totul devine cu putinţă."
Din perspectiva aceasta, acum putem înţelege cum este cu putinţă ca acest univers al sexualităţii sublimate şi spiritualizate să deschidă pentru orice bărbat curajos şi hotărât porţile unui tărâm sublim a cărui cucerire nu depinde decât de el însuşi: ETERNUL FEMININ şi prin acesta însăşi VIAŢA.
Adevărata masculinitate, forţa impetuoasă, elanul nestăvilit, spiritul cuceritor, curajul vitejesc, eroismul, temeritatea fără margini să fi ajuns astăzi doar cuvinte fără acoperire? Ce este acel văl care umbreşte strălucirea glorioasă a celui menit să cucerească Olimpul? Ce-l uzurpă insidios, trădându-l în faţa Naturii pe cel care şi-a propus s-o cucerească? Unde este adevăratul Bărbat? strigă disperată Femeia.
Ajuns la sfârşitul secolului 20, Bărbatul, căci despre el vom vorbi în această carte, a devenit mai vulnerabil ca oricând de-a lungul istoriei sale. „Sprijinit” de cuceririle ştiinţei, "susţinut" artificial prin hormoni, purtat de curente şi ideologii fără substanţă, demagog, dogmatic, handicapat deseori de vicii, ameninţat de boli incurabile, abrutizat şi trăind fără credinţă, Bărbatul se scufundă. Materialism, ateism, bani, afaceri, sex, alcool, droguri... Aceasta este lumea sa. O iluzie care-l ţine bine agăţat cu ancora plăcerii din care gustă avid uitând de sine. Se trezeşte uneori din coşmar, dar nu rezistă în faţa realităţii crunte. Vrea să uite şi reuşeşte imediat plonjând din nou - pentru a câta oară? - în sex. Aici, se scurge repede, strălucind din ce în ce mai pal. Luminile-i din ochi s-au şters. E trist şi obosit. Poate că mâine?
Îndepărtat din ce în ce mai mult de el însuşi, negându-şi perfid forţa virilă prin actul disperat al risipirii fără frână, Bărbatul devine "desfrânatul". Arătat cu degetul de Papii inchizitori, bărbatul se retrage în cap, devenind cerebral. Raţiunea îi limitează înflăcărarea, îi topeşte elanul de învingător, riscurile îl sperie, Iubirea devine un orizont prea îndepărtat a cărui cucerire îi solicită trupu-i vlăguit. Oare să renunţe? Undeva în el, o sclipire încă pâlpâie. Dacă ar putea să o înteţească, să o aprindă, sufletul său rece s-ar mai încălzi.
O lacrimă se scurge caldă pe obraz. Oare va reuşi? De undeva, din colţ, Femeia îl priveşte cum se ridică. La rândul ei se ridică, îl va însoţi.
|