Zen şi artele marţiale

        În faţa absenţei totale a valorilor morale, caracteristică lumii moderne, nu este de mirare că mulţi se îndreaptă spre artele marţiale.

        Fără îndoială, în lumea periculoasă în care trăim este bine să te aperi. Retragerea egoistă din faţa pericolului este un remediu mai rău decât răul care te asaltează.

        Cavalerii teutoni şi templierii au dispărut, au rămas însă războinicii Orientului şi lumina Zen-ului veritabil.

        Samuraii nu vorbesc mult. Propria lor viaţă nu le aparţine. Sunt gata în fiece clipă să-şi sacrifice viaţa.

        Practicantul de arte marţiale este războinicul lumii moderne. Dar în realitate, spiritul războinicului se poate aplica în toate acţiunile vieţii cotidiene.

        A practica artele marţiale fără spiritul războinicului bushido nu este decât gesticulare inutilă şi denaturare a tradiţiei veritabile.

        În Japonia, Zen-ul a influenţat artele marţiale în acelaşi fel în care creştinismul i-a influenţat pe barbari.

        Influenţa Zen-ului a dus la îndepărtarea de valorile materiale şi la absenţa totală a fricii de moarte, la întărirea spiritului războinicului prin lumina trezirii.

        Raportul dintre Zen şi artele marţiale se defineşte prin atitudinea neclintită în faţa morţii, controlul de sine, non-violenţa, disciplina fermă - fizică şi spirituală - şi respectul adânc faţă de maestru.