Despre numere

        Paradoxurile matematice propuse de Saint-Martin pot fi considerate aproape incontestabile, precum pot fi considerate subtilităţile pe care el le-a dezvoltat plecând de la doctrina ocultă a numerelor pe care a primit-o atunci când a fost iniţiat.
        Doctrina în sine a fost probabil destul de simplă în sistemul ei, neavând niciun fel de intenţie de a critica matematica.

        Avem toate motivele să presupunem că era constrânsă să ataşeze anumite idei mistice unor anumite numere, şi din acest motiv ea este de foarte mare interes pentru cel interesat de ocultism, deoarece misticismul ei numeric este opus oricărui misticism din şcolile cunoscute, mai ales în ceea ce priveşte modul de tratare a cvinarului, ca număr demonic, după tot ce am auzit în 0cultism cu privire la magnificele revelaţii ale pentagramei.

        Se poate stabili, într-un mod destul de convingător că şcoala martinistă, în ciuda unei declaraţii contrare a lui Eliphas Levi, nu cunoştea sistemul Taratului.
        Dar în acelaşi timp, doctrina numerelor lui Saint-Martin reprezintă doar nişte cioburi ale marelui edificiu al cunoaşterii oculte.

        Cu toată devoţiunea sa, el nu a exagerat deloc importanţa ştiinţei pe care a dobândit-o astfel. El a declarat că n-a gândit nicicând că numerele oferă mai mult decât biletul de pe pachet, ele de obicei nespunând nimic despre substanţa materiei în sine.

        Aceasta înseamnă că numerele reprezintă o metodă de clasificare, care în ea însăşi poate fi o metodă convenţională, sau că ele reprezintă simboluri stabilite de comun acord, ele netrebuind să fie luate ad literam.
        Aşadar, atunci când auzim vorbindu-se despre numărul materiei, numărul omului şi aşa mai departe, noi trebuie să înţelegem că, pentru disponibilitatea de referinţă, există ceva cu un caracter sau o "virtute" eseaţialmente ocultă, etichetată sau clasificată ca atare într-un mod mai mult sau mai puţin arbitrar.

        Şi acest lucru este arătat foarte clar de cuvintele sale. "Numerele sunt expresia sensibilă, fie ea vizibilă sau intelectuală, a diferitelor proprietăţi ale fiinţelor, care toate iau naştere din una şi aceeaşi sursă.
        Ca urmare, putem dobândi din tradiţie şi din învăţătura teoretică o parte a acestei ştiinţe, această regenerare putându-ne arăta acel fundament adevărat, fiecare după gradul lui, şi vom putea obţine adevărata cheie fără de maeştri."

        În plus, numerele exprimă adevărurile însă nu ni le şi dau; oamenii nu aleg numerele ci le discern în cadrul proprietăţilor naturale ale lucrurilor.
        În cele ce urmează ne propunem să prezentăm - după ce am cercetat tratatele lui Saint-Martin şi am păstrat terminologia lui - doctrina sa generală referitoare la filosofia numerelor.
        Numerele reprezintă translaţia abreviată sau limbajul concis al acelor adevăruri şi acelor legi al căror text şi concepţie sunt în Dumnezeu, om şi Natură.
        Trebuie să ne păzim să facem separarea numerelor de ideea reprezentată de fiecare dintre ele, pentru că atunci ele îşi vor pierde toate virtuţile lor, devenind precum sintaxa unei limbi ale cărei cuvinte ne sunt necunoscute.

        Caracterul fiecărui număr al decadei trebuie să fie descoperit prin operaţia specifică, de care el este unit şi de obiectul al cărui număr el este.

        De aici decurge faptul că virtutea fiinţelor nu rezidă în numere, ci acele numere există în virtutea acelor fiinţe care derivă din ele. Cu ajutorul inteligenţei omeneşti pot fi obţinute avantaje imense din folosirea corespunzătoare a numerelor.                                              Arthur Edward Waite