Autor: Michael Harner alte cărți de autor(i)
Traducere: Marian Stan
Data apariţiei: iunie 2014
Număr de pagini: 256
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-467-5
|
|
|
Prezentarea cărţii
Calea şamanului
"Este un ghid practic aprofundat privitor la arta vindecării şamanice şi la tehnicile de ordin sacru. Michael Harner nu este doar un antropolog care a studiat şamanismul, el este un autentic şaman alb" (Stanislav Grof)
Calea şamanului este minunată, fascinantă... Michael Harner ştie cu adevărat despre ce vorbeşte" (Carlos Castaneda)
"Michael Harner este unanim recunoscut ca cea mai înaltă autoritate în şamanism; el a avut o enormă influenţă, atât în lumea academică, cât şi la nivelul publicului larg...
Ceea ce Yogananda a făcut pentru hinduism, iar D.T.Suzuki pentru Zen, Michael Harner a făcut pentru şamanism, aducând tradiţia şi bogăţiile acestuia în atenţia lumii occidentale" (Roger Walsh & Charles S. Grob)
Şamanii - pe care noi, în lumea "civilizată", i-am numit "tămăduitori" şi "vraci" - sunt păstrătorii unui corpus remarcabil de tehnici străvechi, pe care le folosesc pentru a obţine şi menţine starea de bine şi vindecarea pentru ei înşişi şi alţi membri ai comunităţilor lor.
Aceste metode şamanice sunt frapant de asemănătoare peste tot în lume, chiar în cazul unor popoare ale căror culturi diferă sensibil în alte privinţe, şi care, de zeci de mii de ani, au fost separate de oceane şi continente...
În ultima vreme, şamanismul a revenit în viaţa umană cu o forţă uimitoare şi aş vrea să sugerez câţiva dintre factorii care au contribuit la renaşterea acestuia.
Şamanismul - întrucât este o metodologie şi nicidecum o religie - furnizează o cale către efectuarea acestor experimente personale, prin care oamenii să ajungă la propriile concluzii cu privire la natura şi limitele realităţii.
În acelaşi timp, metodele şamanice clasice au efecte surprinzător de rapide, astfel încât majoritatea persoanelor pot ajunge în cateva ore la experienţe pentru care le-ar fi trebuit, în alte circumstanţe, ani de meditaţie tăcută sau rugăciune. Cel puţin din acest motiv, şamanismul se potriveşte perfect cu viaţa contemporană a oamenilor ocupaţi.
Un alt factor care a contribuit la revenirea şamanismului îl constituie dezvoltarea recentă a abordărilor holistice ale problemelor de sănătate, care folosesc în mod activ mintea pentru a ajuta în procesul de vindecare şi pentru a menţine o stare de sănătate generală bună.
Atracţia exercitată de şamanism se explică prin faptul că el reprezintă o adevarată ecologie spirituală. În această perioadă de criză mondială a mediului înconjurător, şamanismul furnizează un lucru aproape absent în "marile" religii antropocentrice: respect faţă de şi comunicare spirituală cu celelalte fiinţe ale Pământului şi cu Planeta însăşi.
În şamanism nu este vorba despre o simplă venerare a Naturii, ci despre o comunicare spirituală reciprocă ce resuscitează legătura pierdută avută de strămoşii noştri umani cu puterea şi frumuseţea spirituale uimitoare avute de grădina noastră numită Pământ.
Prin folosirea metodelor fundamentale ale şamanismului evidenţiate în această carte şi în workshop-urile mele şamanice, aceşti noi practicanţi nu se "joacă de-a indianul", ci acced la aceleaşi surse spirituale revelatoare la care au avut acces şamanii tribali din vremuri imemoriale.
Ei nu se prefac că sunt şamani; dacă, în această activitate, obţin rezultate şamanice pentru ei înşişi şi pentru alţii, atunci chiar sunt autentici.
Experienţele lor sunt reale şi, atunci când sunt descrise, pot fi în esenţă comparate cu cele ale şamanilor din culturi tribale analfabete. Activitatea şamanică este aceeaşi, mintea, inima şi corpul omului sunt aceleaşi; doar culturile diferă. În urma practicilor şamanice, aceştia au realizat că ceea ce majoritatea oamenilor consideră a fi "realitate" abia dacă atinge o fărâmă din grandoarea, puterea şi misterul universului.
Noii şamani varsă de multe ori lacrimi de extaz atunci când sunt cuprinşi de experienţe sau atunci când le povestesc. Ei vorbesc de pe poziţia unei înţelegeri reciproce cu cei care au avut experienţe aproape de moarte şi văd speranţă acolo unde alţii ar putea vedea deznădejde. Pe măsură ce descoperă siguranţa incredibilă şi iubirea uimitoare prilejuite de universul de obicei ascuns, ei au tendinţa să treacă printr-o transformare.
Iubirea cosmică pe care o întâlnesc în repetate rânduri în călătoriile lor este tot mai mult exprimată în propriile vieţi cotidiene. Ei nu sunt singuratici, deşi sunt singuri, căci au ajuns să înţeleagă că noi nu suntem niciodată cu adevărat izolaţi.
Asemenea şamanilor siberieni, ei constientizează că "tot ce există este viu!" Ei sunt înconjuraţi pretutindeni de viaţă, de familie. S-au întors în comunitatea veşnică a şamanului, nemărginită de graniţele spaţiului şi timpului.
|