Autor: Orfeu alte cărți de autor(i)
Traducere: Ion Acsan
Data apariţiei: aprilie 2013
Număr de pagini: 160
Format: 13x22 cm
ISBN: 978-973-111-279-4
|
|
|
Prezentarea cărţii
Inițierile mistice
Volumul cuprinde POEMELE APOCRIFE, IMNURILE şi ARGONAUTICELE adică cele mai importante creaţii atribuite lui Orfeu. Preocupat de originea cultelor şi de vizitarea monumentelor străvechi în Calătorie în Grecia, Pausanias (sec. 2 d.Ch.) se arată un bun cunoscător al imnurilor homerice şi orfice, judecând astfel valoarea lor poetică:
"Cei ce se ocupă de mai mult timp cu poezia ştiu că imnurile lui Orfeu sunt foarte scurte şi în general puţine la număr. Lycomizii le cunosc şi le cântă la serbările mysteriilor. Considerate drept creaţii literare, ele se situează după imnurile lui Homer, dar se bucură de o mai mare cinstire din partea divinităţii decât imnurile homerice".
Aproape toate poemele exprimă năzuinţa orfismului spre frumuseţe, puritate, dreptate şi armonie omenească şi conţin doctrinele ce vor constitui temeiul renumitelor misterii orfice.
Din respect faţă de viaţă, iniţiaţii nu purtau veșminte de lână întrucât aveau o origine animală. Aromatele ţineau locul jerfelor sângeroase la orfeii vegetarieni, convinși că în fiecare animal sacrificat se ascundea un suflet incarnat într-o făptură necuvântătoare. Corpul era socotit o închisoare în care zăcea sufletul întemniţat, după cum reiesea din maxima: soma (= corp) – sema (= mormânt).
Orfeii recurgeau la mortificări, ceremonii de spălare rituală şi incantaţii, spre a curma calvarul reîncarnărilor successive, de care neiniţiatii nu scăpau niciodată. Cel eliberat de legăturile pământești, după ce îşi răscumparase păcatul de urmaș al titanilor, care se înfruptaseră din carnea divină a sfârtecatului Dionysos-Zagreus, se îndrepta spre lăcașurile zeilor. Pentru drumul postum, el purta la gât talismanele care îl invăţau cuvintele de trecere, spre a le rosti la momentul potrivit, având ca model Cărţile morților din Egipul antic. Imnurile atribuite legendarului Orfeu au avut un destin mai fast decât cel al sectei mistice, creatoarea lor. Ele şi-au asigurat supraviețuirea nu numai prin valoarea şi frumuseţea lor, ci şi prin afinităţile morale cu creștinismul. Prin indubitabilul lor caracter filosofic, poetic şi mistic, ele au lăsat urme de neșters în imnografia universală.
|