Mintea e un mit

        Doar ceea ce spune U. G. Krishnamurti este paradoxal, faptele sale nu sunt.

        Vorbele sale sunt paradoxale creând o tensiune care în cele din urmă lărgeşte înţelegerea celui care le ascultă, sau mai bine ar fi să spunem că vorbele sale extind ceea ce înţelegem prin a înţelege.

        Faptele sale în schimb sunt simple, neparadoxale, chiar dacă nu se potrivesc cu ceea ce spun scripturile despre un om iluminat.

        Tradiţional, un om iluminat este întruparea tuturor învăţăturilor sfinte, U. G. este "dezîntruparea" tuturor învăţăturilor.

        Spiritualitatea este invenţia minţii, iar mintea este un mit. Tradiţiile tale te sufocă. Dar, din nefericire, tu nu faci nimic. De fapt, îţi place să fii sufocat. Îţi place povara sacului de gunoi cultural, deşeul mort al trecutului.

        Acesta trebuie să cadă de pe tine în mod natural. Pur şi simplu cade. Nu mai depinzi de cunoaştere decât ca de o unealtă utilă spre a funcţiona sănătos în această lume.

        Vrerea trebuie să cadă. Vrerea de a fi liber de ceva ce nu există este ceea ce tu numeşti "suferinţă". Vrerea de a fi liber de suferinţă este suferinţa. Altă suferinţă nu există.

        Tu nu vrei să fii liber de suferinţă. Tu doar te gândeşti la suferinţă, fără să acţionezi. Gânditul tău nesfârşit la a fi liber de suferinţă este doar mai mult material pentru suferinţă.

        Gânditul nu pune capăt suferinţei. Suferinţa există atât timp cât gândeşti. De fapt nu există suferinţă - de care să fii liber.

        Gânditul despre "suferinţă" şi lupta împotriva "suferinţei" este suferinţă. Deoarece nu poţi opri gânditul, iar gânditul este suferinţă, vei suferi mereu. Nu se poate altfel, nu există scăpare ...