Autor: Jiddu Krishnamurti    alte cărți de autor(i) Traducere: Claudia Dumitriu Data apariţiei: noiembrie 2018 Număr de pagini: 288 Format: 13x20 cm ISBN: 978-973-111-620-4 39,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Whatsapp Grup

Prima şi ultima libertate

        Scriind introducerea la această carte, Aldous Huxley spunea: "În acest volum de culegeri din scrierile şi convorbirile lui Krishnamurti, cititorul va găsi o clară şi actuală formulare a problemei fundamental umane, cât şi invitaţia de a o rezolva prin singurul mod în care ea poate fi rezolvată, şi anume, singur de către fiecare în parte.

        Soluţiile colective, în care atât de mulţi se încred cu disperare, nu sunt niciodată adecvate. "Pentru a înţelege chinul şi tulburarea ce există înăuntru nostru, cum există şi în lume, trebuie mai întâi să găsim claritatea înlăuntru nostru, iar aceasta claritate rezultă dintr-o gândire corectă.

        Este o claritate care nu trebuie organizată, căci nu poate fi schimbată cu alta. Gândirea unui grup organizat e doar repetitivă. Claritatea nu este rezultatul unei afirmaţii verbale, ci al unei intense auto-conştientizări şi al unei gândiri corecte.

        Gândirea corectă nu este consecinţa unei simple cultivări a intelectului, nici conformarea la un model, oricat de valoros şi nobil ar fi acesta. Gândirea corectă rezultă din autocunoaştere. Fără a te înţelege pe tine însuţi nu ai o bază de gândire; fără autocunoaştere, ceea ce gândeşti nu este adevărat".

        Această temă fundamentală e dezvoltată cu consecvenţă de Krishnamurti. "În oameni se află speranţa, nu în societate, nici în sisteme, nici în sisteme religioase organizate, ci în tine şi în mine". Religiile organizate, cu intermediarii lor, cu cărţile lor sfinte, cu dogmele, ierarhiile şi ritualurile lor, oferă doar o falsă soluţie problemei de bază.

        "Când citezi Bhagavad Gita sau Biblia, sau unele Cărţi Sacre chineze, fără îndoială că nu faci altceva decât să repeţi. Şi ceea ce repeţi nu reprezintă adevărul; este un neadevăr, deoarece adevărul nu poate fi repetat". Un neadevăr poate fi amplificat, expus şi repetat, dar adevărul nu; iar când repeţi adevărul, el încetează de a mai fi adevăr şi, prin urmare, cărţile sfinte sunt lipsite de importanţă.
        Doar prin autocunoaştere şi nu prin credinţa în simbolurile altcuiva, poate ajunge omul la realitatea eternă, unde fiinţa sa îşi are originea. Credinţa într-o adecvare totală şi într-o valoare superlativă a unui sistem de simboluri dat, oricare ar fi el, nu ne duce la eliberare, ci la istorie, la aceleaşi vechi dezastre.

        "Credinţa dezbină în mod inevitabil. Dacă ai o credinţă anume, sau cauţi siguranţă în credinţa ta, te separi de cei care caută siguranţă într-o altă formă de credinţă. Toate credinţele organizate se întemeiază pe separare, chiar dacă propovăduiesc înfrăţirea".

        Omul care a rezolvat cu succes problema relaţiilor sale cu cele două lumi, cea de date şi cea de simboluri, este un om care nu are credinţe. În ce priveşte problemele practice ale vieţii, el acceptă o serie de ipoteze de lucru care-i servesc scopurile, dar cărora nu le dă mai multă importanţă decât unei unelte sau unui instrument. În privinţa semenilor săi, şi a realităţii pe care aceştia se bazează, el are experienţele directe ale dragostei şi înţelegerii.