Autor: Henry Cornelius Agrippa von Nettesheim, Petru alte cărți de autor(i)
Traducere: Maria Genescu
Data apariţiei: august 2013
Număr de pagini: 176
Format: 13x22 cm
ISBN: 978-973-111-401-9
27,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Ceremoniile magice
Cărţile care, pe un parcurs milenar, şi-au dobăndit trista şi teribila faimă de "cărţi blestemate", au fost definite de Agrippa ca fiind acele scrieri prin care "magicienii intră în legătură cu spiritele scabroase şi cu demonii familiali.
Goetia a făcut să apară acele cărţi tenebroase ce au putut să-i păcălească pe oameni ca Alfons din Castilia, Robert din Anglia, Bacon, Apponus şi pe alţii, de altminteri, oameni foarte inteligenţi, aceste cărţi blestemate pe care, numai văzându-le, oamenii simpli îngheaţă de spaimă, din cauză că acestora le sunt străine cărţile cu adevarat bune" (De incertitudine et vanitate scientiarum) Oare şi-ar fi imaginat Agrippa că, peste secole, cartea lui va fi pe lista acestor "cărţi blestemate"?
În scrisoarea către Trithemius (1510) el îşi declara intenţiile pe care le-a avut atunci când a început să elaboreze grandioasa lucrare intitulată Filosofia ocultă: "Roger Bacon şi Robert, Petrus din Appono, Albert cel Mare, Arnold de Villanova, Anselmus din Parma, spaniolul Picatius, florentinul Siccus, Asculus şi încă mulţi alţii, mai puţin cunoscuţi, care promit, este adevărat, să ne înveţe magia, dar care, totuşi, ne oferă numai câteva himere, sau chiar numai superstiţii nedemne de oamenii cinstiţi.
Toate acestea m-au făcut să mă gândesc, încă din prima tinereţe, cercetând cu atenţie şi fără teamă tot acest material misterios şi miraculos, că n-ar fi lipsit de merit dacă aş restabili adevărata magie, protejând-o de toţi detractorii, această primă ştiinţă a tuturor înţelepţilor ca, după ce în prealabil o voi curăţa de toate falsificările necinstite, să îi dezvălui adevăratele principii" (J.Orsier, Henri Cornelis Agrippa). În text deosebim trei secvenţe: cea dintâi se referă, în special, la tehnica de deducere a numelor demonilor, prin calcule astrologice şi cabalistice, ce ne face să imputăm acest text, mai degrabă, lui Trithemius sau altuia din cercul lui; ca şi în textul biblic, pentru a răspunde la chemare, fiecare demon trebuie apelat cu numele său.
Într-o a doua secvenţă, se prezintă modul cum pot fi realizate farmecele: cu lucruri din natură, urmând misteriile din religie (rugăciuni, sacramente, miracole etc). Cea de-a treia secvenţă cuprinde liste cu numele demonilor. Agrippa şi-a organizat imensa sa compilaţie pe patru subdiviziuni: astrologie, alchimie, cabala şi demonologie.
Heptameronul
"În a sa Filosofia Oculta, Agrippa vorbeşte pe larg despre Îngeri, despre genii, despre inteligenţe, despre spirite şi despre ceremoniile magice.
Cu toate acestea, cei cu adevărat interesaţi nu s-au declarat satisfăcuţi de lucrarea acestui autor faimos, fapt ce ne-a determinat să venim cu o completare, aparţinând învăţatului Petrus din Apono, în vederea desăvârşirii artei magiei, conţinând practici pe care, urmându-le, nu vom cădea în eroare, aşa cum urmează.
S-a crezut de cuviinţă să se publice aici elementele ce compun filosofia lui Petrus din Apono, anume, pentru ca cei ce nu sunt îndeajuns de pricepuţi în această artă să fie aduşi la stadiul în care o pot exercita ei înşişi.
Vor descoperi în acest opuscul dovezi ale existenţei virtuţilor magice, diferitele funcţii ale spiritelor, cum pot fi ele atrase pentru a le face să vorbească, ce anume trebuie făcut pentru aceasta, în funcţie de zile şi de ceasuri, modul în care trebuie citite numele entităţilor, silabă cu silabă, totalitatea consideraţiilor magice, ale căror principii se regăsesc în această carte, precum şi etapele obligatorii ce se impun a fi respectate în orice lucrare de magie".
Cartea lucrurilor secrete
Tratatul lui Trithemius De septem secundeis sau Chronologia mystica, din care ar fi putut fi extras acest ritual de invocare a demonilor, este o scriere curioasă în care, vorbind despre îngerii planetari, în număr de şapte, spunea că fiecare dintre aceştia guvernează lumea timp de 354 de ani şi patru luni, cu rândul, că ultimul dintre ei şi-a început domnia în anul 1880, sfarşitul lumii urmând să se întâmple la încheierea acestui ciclu, respectiv, în anul 2235. Ca o noutate în domeniu (ce confirmă prezumţia că textul nu i-ar aparţine lui Trithemius), în acest ritual de convocare a demonilor apar "bagheta magică" (simbol străvechi, reprezentat prin toiagul faraonilor, caduceul lui Hermes, toiagul cu un şarpe al lui Asclepios, tyrsul lui Dionysos etc.) şi "sfera de cristal" (simbol mai recent; în operaţiunile de magie; abia începând cu secolul 17, oglinda a fost înlocuită cu sfera de cristal).
Cei mai mulţi dintre exegeţii scrierilor lui Trithemius, un geniu uimitor al timpului său situat la limita periculoasă dintre ştiinţă şi magie, considera că el este cel mai de seamă reprezentant al magiei renascentiste, începută de Marsilio Ficino şi Pico della Mirandola, continuând cu Agrippa, Paracelsus etc.
Scopul demersurilor "magice" ale prelatului Trithemius, aşa cum el însuşi declara, era de a-şi satisface o ambiţie, ea însăşi demonică: "de a şti tot ce se întâmplă în lume".
|