Autor: alte cărți de autor(i)
Traducere: Horia Al. Căbuţi
Data apariţiei: aprilie 2018
Număr de pagini: 272
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-694-5
|
|
|
Prezentarea cărţii
Bardo Thodol - Cartea tibetană a morţilor
Este un text esoteric, straniu, profund, tulburător, însă pe care am fi tentaţi să-l catalogăm, cu optica noastră de europeni, ca fiind lipsit de credibilitate şi de-o îndrăzneală fără margini.
Cine poate lua o scriere care ne prezintă, cu lux de amănunte, ceea ce se petrece după moarte mai în serios decât ca pe-o fabulă bine scrisă şi-atât? Cu toate acestea, în măsura în care a pătruns până acum la noi, prin traduceri în limbile de largă circulaţie, dar mai ales în Occident, Cartea tibetană a morţilor se bucură de o mare audienţă şi aceasta nu numai datorită valenţelor poetice deosebite ale scriiturii.
Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex şi mai dramatic, de pierdere a sentimentului religios, manifestându-se în special, aşa cum afirma Mircea Eliade, printr-un sentiment de desacralizare a morţii.
Forţa scrierilor sacre orientale, cu impact determinant asupra conştiinţei europeanului nerefractar la ineditul lor, consta tocmai în revalorizarea actului morţii, în soluţiile ontologice oferite, în depăşirea gândirii conceptuale, care, în general, se opreşte epuizată în faţa actului suprem al existenţei şi în utilizarea rezultatelor concrete obţinute prin tehnicile specifice de interiorizare şi meditaţie. În seria acestor scrieri, Cartea tibetană a morţilor este textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului morţii, ca aplicatie fidelă a doctrinei buddhismului tantric tibetan. În acelaşi timp, Bardo Thodol are şi un caracter exoteric.
Prin însăşi modalitatea ei ritualică de utilizare, aceea de a fi citită de un iniţiat la căpătâiul defunctului obisnuit, fără antecedente religioase, are oarecum un caracter popular şi accesibil.
Însă aceasta nu cu preţul simplificării mutilante a preceptelor doctrinale şi a simbolisticii, ci mai degrabă printr-o inegalabilă măiestrie a metaforelor, comparaţiilor, sugestiilor, în general prin caracterul puternic vizualizant al stilului care dă stranietatea şi adâncimea umană a textului.
|