Autor: Alice Miller alte cărți de autor(i)
Traducere: Ida Alexandrescu
Data apariţiei: iulie 2025
Număr de pagini: 368
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-630-336-135-2
|
|
|
|
 Prezentarea cărţii
Rădăcinile violenței
În această carte, devenită o lucrare clasică, psihanalista elvețiană Alice Miller explorează consecințele grave, dacă nu chiar extrem de periculoase pe care cruzimea părinților le poate avea asupra dezvoltării copiilor.
Folosind un limbaj lucid, puternic și inspirat, Alice Miller investighează poveștile personale și detaliile de caz ale diverșilor indivizi autodistructivi și/sau violenți și bine cunoscuți (printre care și Hitler) pentru a-și extinde teoriile despre efectele pe termen lung pe care le are stilul abuziv de creștere a copiilor.
Acest studiu important descrie o imagine șocantă a lumii violente - căci într-adevăr, trăim într-o lume din ce în ce mai violentă - la care fiecare generație contribuie atunci când educația tradițională, cu cruzimea ei ascunsă, este perpetuată.
Cartea prezintă cititorilor și soluții utile în acest sens, și anume, soluții pentru a resensibiliza copilul victimizat, care a fost prins în interiorul persoanei devenite adulte, și pentru a debloca viața emoțională care a fost înghețată în reprimare.
Volumul de față este totodată tulburător și revelator. Prezentând trei studii de caz, printre care și cel al lui Adolf Hitler, autoarea Alice Miller demonstrează că abuzurile psihologice și fizice suferite în copilărie prin punerea în aplicare a "pedagogiei negre", asociate cu interdicția exprimării și trăirii sentimentelor de mânie, frustrare, tristețe, reprezintă o combinație extrem de nocivă, care se repercutează la vârsta adultă.
Conform teoriilor sale, bolile mintale, comportamentele antisociale și cele autodistructive (toxicomania, alcoolismul, prostituția) sunt consecința furiei și a suferinței refulate - rezultatul unor traume emoționale inconștiente rămase nerezolvate.
Autoarea subliniază că indignarea și sentimentul de revoltă în fața unor fapte precum genocidul sau alte manifestări de cruzime nu au niciun rezultat. La fel de inutilă este și găsirea unui vinovat.
Singurul lucru care poate rupe cercul vicios al violenței este - în cazul părinților recunoașterea vinei și a suferințelor provocate și - în cazul celor care au suferit abuzuri, trăirea liberă a suferinței, a stării de doliu, conștientizarea traumelor din copilărie.
|
