Autor: P.V. Marchesseau alte cărți de autor(i)
Traducere: Simona Nicola
Data apariţiei: octombrie 2018
Număr de pagini: 133
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-94379-5-7
|
|
|
|
 Prezentarea cărţii
Ce este Naturopatia?
Cuvântul "Naturopatie" semnifică boala studiată în funcție de Natură. Acest cuvânt vine din latinescul natura (natură) și din grecescul pathos (boală). Naturopatia s-a născut dintr-o reflecție profundă asupra vieții. Natura (adică mediul natural) face sau desface sănătatea în funcție de elementele normale sau anormale reprezentate de agenții fizici. Elementele mediului devin anormale atunci când nu au fost prevăzute pentru ființele care trăiesc în acest mediu.
Răul, în acest context, rezultă din aceste "elemente anormale" care perturbă "mediul intern" (umoral sau organic), de unde apare mizeria fiziologică (sub cele trei forme: boală, urâțenie, nebunie), care lovesc în paralel organele, formele și gândurile. Acest paralelism este fundamental.
Orice ființă vie se perfecționează sau se degradează pe aceste trei planuri în funcție de influențele bune sau rele ale mediului. Este suficient, deci, să variem în bine sau rău acest mediu, pentru a antrena ființa vie spre perfecțiune sau spre dezordine.
Ținând cont de această lege biologică universală care leagă fiecare tip de ființă vie de mediul său, Naturopatia este studiul rațional al condițiilor celor mai favorabile pe care le poate oferi omului mediul său natural. În consecință, Naturopatia înseamnă, de asemenea, și punerea în practică a regulior de viață care tind să îl facă să respecte condițiile cele mai favorabile ale mediului specific sau să îl ajute să le regăsească atunci când ele au fost pierdute. Prin acest mecanism, Naturopatia îi permite omului să dezvolte la maximum toate calitățile sale potențiale care se dezvăluie puțin sau deloc într-un mediu ostil.
Sănătatea nu rezultă, deci, dintr-o medicație locală, oricât de bine ajustată ar fi ea, și chiar mai puțin dintr-o descoperire de laborator, ci doar dintr-o reformă de viață care tinde să regăsească contactul cu elementele normale (sau agenții naturali) ai mediului specific uman.
1. Conform "Umanismului Biologic" mizeriile (fiziologice sau sociale) generează angoasa şi agresivitatea şi se nasc din dezacordul omului faţă de mediul său natural; iar reprimările lor nu reprezintă decât niște paleative.
2. Pe planul Sănătăţii, această doctrină a omului se exprimă prin Naturopatie, care vrea ca fiinţa umană să fie regândită în funcţie de ceea ce este natural, adică de mediul său specific, dacă vrea să supravieţuiască şi să trăiască mai bine.
3. Legea Speciilor vrea ca orice ființă vie să tindă de la sine spre perfecționări multiple (sănătate, frumuseţe, vitalitate, longevitate etc.), dacă rămâne cu înţelepciune în mediul său natural, unde le poate realiza (vitalism).
4. Adaptarea fiinţelor vii la un "mediu fals" este o închipuire a minții. A se adapta sau a muta, înseamnă a degenera. Şi omul degradează mediul său extern şi îşi creează singur bolile.
5. Datorită civilizaţiilor importante sau a descoperirilor ştiinţifico-tehnice omul a perturbat puţin câte puţin "mediul" său extern, de unde a apărut lupta fără speranţă în conceptul socio-medical clasic.
6. Fiinţa Umană nu îşi poate reface sănătatea decât printr-o întoarcere la mediul său natural, adică printr-un contact permanent sau periodic cu elementele sau agenţii fizici ai acestui mediu.
7. Agenţii mediului uman sunt în număr de zece şi anume: alimentele, exerciţiile, băile, razele, gazele, fluidele, plantele, mâinile, reflexele şi ideile (naturism).
8. Aceşti agenţi, grupaţi în tehnici şi procedee, se articulează în cadrul a trei cure, sintetice şi ierarhizate. Cura de detoxifiere, cura de revitalizare şi cura de stabilizare (Naturopatie).
9. Practicianul Naturopat nu este nici medic, nici tămăduitor. Nu face nici diagnostice, nici îngrijiri locale represive ale simptomelor cu ajutorul remediilor specifice chimice (alopatie) sau naturale (ale medicinei naturiste).
10. Naturopatul practică igiena fiziologică ce replasează individul în contextul său vital, care la rândul său provoacă toate refacerile dorite (autovindecare) şi toate perfecţionările (înscrise în gene).
|
