Autor: Ana Lexa alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: mai 2008
Număr de pagini: 208
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-8471-75-7
|
|
|
Prezentarea cărţii
Magister - calea către sine
Pentru fiecare dintre noi există câte un moment al vieţii în care ne punem întrebarea: „Cine sunt eu?”.
Această întrebare reprezintă o tentativă timidă de a ne cunoaşte.
Însă lumea noastră interioară este atât de complexă şi fragilă, atât de încărcată de gânduri şi sentimente pe care, de multe ori, nu le putem ghici ori defini, încât ne retragem confuzi, amânând pentru un alt moment răspunsul căutat, uitând chiar de el.
Deseori, ne lăsăm definiţi de fricile noastre.
Iar alteori, de dorinţele noastre.
Ni se pare ba că bogăţia ar reprezenta cheia fericirii, ba că fericirea ne-ar face mai bogaţi, ba că iubirea altora ne-ar ajuta să înţelegem semnificaţia împlinirii. Ajungem să nu ne mai dăm seama că nu suntem nici fricile, nici dorinţele noastre.
Căci fricile pot fi îndepărtate, dorinţele împlinite, noi continuând să existăm dincolo de ele. Răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?”, lăsată să aştepte într-un ungher neştiut al minţii noastre, este Om.
Ce este Omul? El reprezintă piatra filozofală a alchimiei spirituale.
Este punctul de plecare şi ţinta călătoriei iniţiatice aşternute în paginile cărţii. Trebuia să caut mai departe. Eram obligat să o fac. Toate acele întrebări cărora, până acum, nu le putusem găsi răspunsul se hrăneau din sufletul meu, lăsându-l chinuit şi flămând.
Ele îmi ţineau mintea trează, îmi ascuţeau simţurile, îmi măreau şi mai mult deznădejdea în care mă aruncase propria neputinţă.
Intuiam că există ceva ce încă îmi rămăsese nedesluşit; o altă realitate la care nu reuşisem să ajung.
În mod sigur, existau punţi care m-ar fi putut duce acolo. Numai că erau atât de greu de descoperit... darămite de trecut.
În plus, ce se afla dincolo de ele? Aveam nevoie să obţin răspunsul la această întrebare. Prea mult timp trecuse de când îl căutam... Prea arzător mi-l doream...
Şi-apoi, ceva dinăuntrul meu tot continua să-mi spună că era singura modalitate de a-mi recăpăta liniştea.
Abia atunci, golul din mine urma să fie umplut.
|