Autor: alte cărți de autor(i)
Traducere: Ilie Iliescu, Alexandru Anghel
Data apariţiei: noiembrie 2005
Număr de pagini: 144
Format: 13x22 cm
ISBN: 973-7070-46-2
20,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Cartea misterului pecetluit
Principalele doctrine ale Kabbalei urmăresc să rezolve următoarelor probleme:
- Fiinţa Supremă, natura şi atributele Sale
- Cosmogonia
- Crearea îngerilor şi a omului
- Destinul omului şi al îngerilor
- Natura sufletului
- Natura îngerilor, demonilor şi a elementelor
- Sensul legii revelate
- Simbolismul transcendent al numerelor
- Tainele conţinute în literele ebraice
- Echilibrul contrariilor
Cartea Misterului Pecetluit se deschide cu aceste cuvinte: „Cartea Misterului Pecetluit este Cartea care descrie echilibrul balanţei”.
Ce vrea să se spună aici prin termenii „echilibrul balanţei”? Echilibrul este acea armonie care rezultă din analogia contrariilor, este punctul mort unde opoziţia forţelor contrarii fiind egală în putere, repaosul succede mişcării.
Este punctul central. Este „punctul din interiorul cercului” al simbolismului antic. Este sinteza vie a puterii echilibrate. Astfel, forma ar putea fi descrisă ca echilibru de lumină şi umbră; luaţi oricare din factori şi forma dispare. Termenul balanţă este aplicat celor două naturi opuse din fiecare triadă a Sephiroturilor, echilibrul lor formând cea de-a treia Sephira a fiecărui ternar.
Ne vom întoarce la acest subiect când vom explica ce reprezintă Sephiroturile.
Doctrina echilibrului şi balanţei este o idee kabbalistică fundamentală. Cartea Misterului Pecetluit spune mai departe că „acest echilibru atârnă în acel loc care există negativ”.
Ce este existenţa negativă? Ce este existenţa pozitivă?
Distincţia dintre acestea reprezintă o altă idee fundamentală.
A defini în mod clar existenţa negativă este imposibil, fiindcă atunci când este definită la modul distinct aceasta încetează a mai fi existenţă negativă; atunci este existenţă negativă ce trece în condiţie statică.
Astfel, cu câtă înţelepciune au trecut kabbaliştii dincolo de înţelegerea obişnuită supremul AIN, Ain, Cel ce există negativ şi AIN SVP, Ain Soph, Expansiunea nelimitată; în timp ce, legat de AIN SVP AVR, Ain Soph Aur, Lumina neţărmuită, abia dacă se poate forma o cât de mică idee. Totuşi, dacă vom gândi şi mai adânc, vom vedea că aşa trebuie să fie formele prime ale Celui incognoscibil şi inefabil, pe care noi, în forma sa manifestată, îl numim Dumnezeu.
El este Absolutul. Dar cum să definim Absolutul?
Chiar dacă îl definim, ne va scăpa din cuprindere, fiindcă încetează atunci când este definit ca Absolut.
Ar trebui, oare, să spunem că Negativul, Nesfârşitul, Absolutul sunt, logic vorbind, absurde, din moment ce sunt idei pe care raţiunea noastră nu le poate defini? Nu.
Fiindcă, dacă am putea să le definim le vom face să fie, ca să spun aşa, parte din raţiunea noastră, iar nu ceva superior ei.
Pentru ca un subiect să fie capabil de a fi definit este nevoie ca acestuia să i se atribuie anumite limite.
Cum putem, aşadar, să limităm Nelimitatul?
|