Autor: Allan Kardec alte cărți de autor(i)
Traducere: George Scrima
Data apariţiei: octombrie 2021
Număr de pagini: 384
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-884-0
|
|
|
Prezentarea cărţii
Cartea spiritelor
Ca multe alte mari curente religioase, spiritismul nu s-a dezvoltat cu adevărat decât departe de patria sa, Franţa, manifestându-se în întreaga plenitudine tocmai în Asia şi mai ales în America.
Astfel în 1957 guvernul brazilian a emis un timbru cu efigia lui Allan Kardec pentru a marca centenarul primei ediţii a Cărţii Spiritelor.
Or, chiar astăzi, aproape necunoscută marelui public european această lucrare este al doilea bestseller mondial după Biblie. Chiar de la publicarea acestui text, spiritismul a dezlănţuit atacuri furibunde din partea tuturor orizonturilor ideologice. De ce atâta patimă şi înverşunare? Fără îndoială după iudaism, creştinism şi islamism, spiritismul apărea ca o diferenţă de proporţii: nu mai apare Dumnezeu (sau Iehova, sau Allah) care se adresează direct şi personal aleşilor săi.
De data aceasta sunt spiritele, sufletele defuncţilor. Şi ele o fac într-un limbaj clar, simplu, accesibil tuturor.
De unde poate proveni reacţia Bisericii? De altfel chiar spiritele îşi exasperează adversarul botezând Cartea Spiritelor, Al Treilea Testament. Aceste divergenţe virulente maschează totuşi puncte principiale comune.
Mai întâi un caracter popular, o vocaţie dogmatică şi universalistă, o fervoare militantă şi aspiraţii misionare.
E nevoie să se predice Cuvântul şi a patra religie revelată.
Spiritismul nu este altceva decât o "şcoală de înţelepciune": nici un secret ezoteric, nici un demers iniţiatic.
Spiritele pretind să aşeze credinţa lor pe o serie de evidenţe experimentale, de constatări obiective, cvasi-ştiinţifice.
Acestea fiind spuse, spiritismul ascunde un factor foarte puternic de reuşită şi de eficacitate ce constituie totodată originalitatea sa, specificitatea sa: incredibilul potenţial de speranţă consolatoare vehiculat de doctrina sa, într-un cuvânt ardentul optimism inseparabil de demersul său.
Acesta este, spune autorul, primul suport al prodigiosului său impact asupra conştiinţelor.
Cartea spiritelor este considerată una dintre cele cinci lucrări fundamentale ale spiritismului. Publicată de către Allan Kardec în anul 1857, a fost prima şi rămâne cea mai importantă lucrare în care este expusă pe larg doctrina spiritistă.
Volumul este structurat ca o colecţie de întrebări cu privire la originea spiritelor, scopul vieţii, ordinea universului, răul şi binele şi viaţa de după moarte.
Răspunsurile la aceste întrebări au rost date de un grup de spirite care sau identificat cu fiind "Duhul adevărului": de aceea, Kardec sa considerat un simplu "organizator", mai degrabă decât un autor, misiunea sa rezumându-se la ordonarea întrebărilor şi răspunsurilor pe teme de interes fundamental pentru fiinţa umană. Spiritismul are un caracter popular, o vocaţie dogmatică şi universalistă, o fervoare militantă şi aspiraţii misionare. El nu este altceva decât o "şcoală de înţelepciune": nu vom întâlni secrete ezoterice, nici demersuri iniţiarice.
Spiritele pretind să aşeze credinţa lor pe o serie de evidenţe experimentale, de constatări obiective, cvasiştiinţiflce. De aceea spiritismul ascunde un factor foarte puternic de reuşită şi de eficacitate ce constituie totodată originalitatea sa, specificitatea sa: incredibilul potenţial de speranţă consolatoare vehiculat de doctrina sa - într-un cuvânt, ardentul optimism inseparabil de demersul său.
Pe de altă parte, puţine credinţe por să se rezume (rară să se trădeze) la câteva certitudini clare şi percutante, adaptabile la toate formele şi la toare nivelurile de inteligenţă. Aşa se explică prodigiosul său impact asupra conştiinţelor.
|