Autor: Titus Burckhardt alte cărți de autor(i)
Traducere: Teodoru Ghiondea
Data apariţiei: 2004
Număr de pagini: 192
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-9453-97-X
|
|
|
Prezentarea cărţii
Islamul
Prezenta lucrare este o introducere în studiul doctrinei sufite.
Este important, înainte de toate, a defini punctul de vedere conform căruia abordăm acest subiect: acest punct de vedere nu este cel al erudiţiei pur şi simplu, oricare ar fi interesul ştiinţific pentru rezumatele doctrinare care figurează în acest studiu; noi înţelegem, mai degrabă, să contribuim la eforturile celor care, în lumea modernă, caută să înţeleagă adevărurile permanente şi universale al căror mod de expresie este orice doctrina sacră. Vom spune mai întâi că ştiinţa academică nu este decât un ajutor cu totul secundar şi indirect pentru asimilarea conţinutului intelectual al doctrinelor orientale, şi nu acesta este scopul unei metode ştiinţifice, care abordează în mod necesar lucrurile din exterior, deci sub un aspect pur istoric şi contingent.
Există doctrine care nu se înţeleg decât „din interior”, printr-un efort de asimilare sau de pătrundere ale cărui modalităţi, care sunt în mod esenţial intelectuale , depăşesc prin aceasta gândirea discursivă; aceasta devine chiar un obstacol în măsura în care este impregnată de convenţii mentale, fără a mai vorbi de prejudecăţile agnostice şi evoluţioniste care determină modul de gândire al majorităţii occidentalilor. Aceasta este explicaţia faptului că, aproape toţi erudiţii europeni, care au studiat sufismul, se înşeală asupra adevăratei sale naturi: omul de cultură modern nu este obişnuit să gândească în simboluri.
Aşa fiind, cercetările moderne nu pot distinge ceea ce ţine, în două expresii tradiţionale analoge, de forma exterioară şi ceea ce constituie elementul esenţial.
Datorită acestui fapt, erudiţii sunt tentaţi să vadă împrumuturi de la o tradiţie la alta, când, în fond, nu este vorba decât de o coincidenţă de puncte de vedere spirituale şi divergenţe fundamentale acolo unde nu intervine decât o diferenţă de perspective sau de modalităţi de expresie.
Astfel de confuzii se produc în mod necesar, deoarece formaţia universitară şi cunoaşterea livrescă autorizează aici cercetarea care, în Orient, rămân în mod natural rezervate acelora care sunt dotaţi cu intuiţie spirituală şi care se consacră studiului acestora în virtutea unei afinităţi reale şi sub îndrumarea celor care continuă o tradiţie vie.
|