Autor: Rene Guenon    alte cărți de autor(i) Traducere: Daniel Holbea Data apariţiei: ianuarie 2013 Număr de pagini: 192 Format: 13x22 cm ISBN: 978-973-111-362-3 54,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Metafizică şi cosmologie orientală

        Ne-am obişnuit, în lumea modernă, ca intelectualul să ocupe un loc bine precizat şi, totodată, să-l definim prin sintagma "om cult" ori chiar "erudit".

        Oricât ar părea de ciudat, în concepţia doctrinelor tradiţionale, intelectualul modern este numai un "raţional" ce utilizează de predilecţie raţiunea şi memoria, or aceste elemente sunt de natură exclusiv individuală, aparţinând individualităţii umane, spre deosebire de Intelect, care - în toate tradiţiile - este considerat un principiu de natură supra-umană, adică de natură divină.

        În tradiţia hindusă, Intelectul apare ca o Rază solară de esenţă pur spirituală ce coboară şi "înţeapă" creştetul capului, în felul acesta legând individul de universal.
        Intelectualul este o fiinţă care, am putea spune, îşi depăşeşte condiţia individuală, pătrunzând în domeniul supra-raţional, şi deci supra-uman, acel supra-raţional despre care vorbeşte Platon cu atâta măiestrie în Phaidros şi pe care oamenii de rând îl confundă cu "nebunia" sau "beţia".

        Pentru a înţelege diferenţa esenţială dintre omul raţional şi Intelectual, vom alege un exemplu ajuns banal, şi anume arhicunoscuta dilemă: ce a fost mai întâi, oul sau găina?

        Răspunsul la această întrebare ilustrează paradigmatic deosebirea dintre modul de judecată al Intelectualului şi cel al raţionalului: pentru omul raţional oul are prioritate; pentru Intelectual, la început a fost găina, desigur nu găina din ogradă, ci Găina principială care, ca şi lebăda (Hamsa) hindusă sau Leda greacă, a produs Oul Lumii.
        Intelectualul care s-a hrănit cu Tradiţia devine un maestru spiritual şi are calificarea de a transmite învăţătura la învăţăcei prin trei modalităţi: tăcere, băsmire, scriere.

        Cea mai înaltă cale este tăcerea; o astfel de cale a folosit-o adesea marele maestru spiritual Ramana Maharshi, cel care l-a reprezentat pe Intelectualul perfect, lipsit de erudiţie.

        A doua cale, mai limitată, este transmiterea orală, ab ore ad aurem, aceasta scăpând oricăror estimaţii cronologice; a treia cale de instruire o reprezintă scrierile tradiţionale, acestea fiind pentru omul modern aproape singurul mijloc de a afla ce a însemnat pentru o societate tradiţională Intelectualul adevărat şi învăţătura meliferă.