Autor: Carmen Harra alte cărți de autor(i)
Traducere: Laura Cristiana
Data apariţiei: august 2006
Număr de pagini: 92
Format: 14x20 cm
ISBN: 978-973-7978-52-3
6,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Semne, simboluri şi secrete
Într-o societate în care oamenii trăiesc de la o zi la alta, în care zeii sunt transformaţi în lucruri materiale, iar lucrurile materiale sunt transformate în zei, în care oamenii sunt înrobiţi de probleme prea mărunte, care le distrug identitatea şi profunzimea... ne-am întors.
Ne-am întors către învăţăturile cele vechi, către originile naturale ale vieţii, către codul prin care ne putem redescoperi lumea spirituală, prin care putem da naştere unei civilizaţii mai înţelepte. Omenirea a trebuit să acumuleze 500 de ani de cunoaştere, înainte să poată să interpreteze capodopera lui Da Vinci, Cina cea de taină. Din anul 1498, când inspiraţia i-a vorbit pentru prima oară lui Da Vinci - şi până în prezent, lumea a fost fascinată de simbolismul, de o remarcabilă ambiguitate, al picturii.
Dar, la urma urmei, ne-au trebuit 2000 de ani ca să descoperim adevărul din povestea vieţii şi a morţii lui Iisus şi să dezvăluim conspiraţia bisericii. Chiar dacă romanul lui Dan Brown este un thriller plin de suspans şi o carte pe care nu o laşi din mână până nu o termini, mai important este că el a slujit ca informaţie pentru câteva teme ale creştinismului. Romanul ne aminteşte că Iisus este cel care a iniţiat creştinismul şi Biserica, prezintă dovezi istorice utile cu privire la Luvru, la Graal, la cavalerii templieri etc.
În special, cartea indică faptul că, în ciuda eforturilor Bisericii de a distruge credibilitatea Mariei Magdalena, adevărata poveste a vieţii ei a supravieţuit dincolo de timp - şi acum este analizată într-o cu totul altă lumină. Spaţiul nostru interior este doar o mică parte din spaţiul universal: microcosmosul se reflectă în macrocosmos. Structura de bază este aceeaşi peste tot, conform unui plan arhitectural predestinat. În termeni laici, totul în viaţa noastră este codificat. Totul este ordonat şi aranjat dinainte. Lumea noastră cronologică se bazează pe coduri, pe seturi de numere care conduc viaţa. Codurile sunt vibraţii ale universului; fiecare detaliu al vieţii - de la relaţii, la conceptul etic de justiţie - poate fi exprimat numeric. Cartea Codul lui Da Vinci întăreşte acest concept şi este plin de coduri care dezvăluie mistere ascunse şi învăţături străvechi. Cartea transmite un mesaj numerologic, ce a fost menit să fie interpretat acum, când ne apropiem de vremea marelui ciclu, sau de Era Iluminării. Putem să ne schimbăm pe noi înşine şi putem să schimbăm lumea. Pentru asta, tot ce trebuie să facem este să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat: pe Divinitatea noastră codificată şi pe esenţa noastră unică. Epifania misterului vieţii poate fi simţită printr-o conştientă mărită şi printr-o conştiinţă educată, dincolo de aspectul accidental al aparenţelor. Inteligenţa creaţiei se ascunde în fiecare formă de existenţă, ca un cod etern, explicat prin geometrie pură şi prin numere sacre. Cartea Semne, simboluri şi secrete, Decodificarea Codului lui Da Vinci, descuie secretul codului numeric prezentat în cartea lui Dan Brown şi dezvăluie semnificaţia altor simboluri, în acest moment crucial al evoluţiei noastre ca civilizaţie. Această carte nu se referă la căsătoria sau la urmaşii de sânge ai lui Iisus, la greşelile Bisericii sau la întrebarea dacă există sau nu Societatea Prioriei. Ea se referă la evoluţia rasei omeneşti prin semne, simboluri şi secrete. Însă, dincolo de aceste teme, un motiv major al cărţii este absolut inevitabil: energia divină feminină. Romanul pledează pentru rolul femeii; influenţa feminină este localizată în fiecare pagină, în fiecare detaliu, incontestabil, al lucrării lui Dan Brown. Este bine să observăm că romanul nu este menit să preamărească femeile - şi nici eu nu dau dovadă de un feminism dus la extrem; eu doar observ dovezile din lume şi dovezile din cartea lui Brown şi modul în care se leagă ele de figura feminină. Mai mult decât atât, cartea mea nu intenţionează să contrazică, să critice sau să şubrezească vreunul dintre argumentele aduse în Codul lui Da Vinci. Numai o minte măruntă ar căuta vreo greşeală în arta individuală a cuiva. Mai degrabă, intenţia mea este să extind magnitudinea mesajului prezentat în Codul lui Da Vinci şi să explic atât simbolurile minore, cât şi pe cele majore. Mi se pare că această sarcină este necesară, deoarece omenirea se află în pragul unei transformări considerabile a conştiinţei colective.
|