Jocul cosmic

        Principiul cosmic suprem poate fi perceput în două feluri diferite.

        Uneori frontierele personale se dizolvă şi ne contopim complet cu sursa divină, devenind una cu ea.

        Alteori ne menţinem sentimentul identităţii separate, asumându-ne rolul unui observator uluit care asistă ca din afară la mysterium tremendum-ul existenţei.

        Aşadar, lumea materială a vieţii noastre, inclusiv propriul nostru trup, devine o ţesătură complicată de percepţii greşite şi interpretări eronate.

        Este un produs jucăuş şi oarecum arbitrar al principiului creator cosmic, o piesă divină creată de Conştiinţa Absolută şi Vidul Cosmic.

        Ce anume ar putea motiva Divinul să caute despărţirea, durerea, lupta, nedesăvârşirea şi nepermanenţa – pe scurt, tocmai stările de care noi încercăm să scăpăm când ne îmbarcăm în călătoria spirituală, dacă nu dorinţa nemăsurată de a cunoaşte?