Scrieri sacre ale Japoniei

        Majoritatea religiilor, dar mai cu seamă cele principale (budism, creştinism, islamism), pentru a câştiga adepţi şi a-şi justifica, prin doctrină, existenţa şi probitatea, s-au sprijinit pe texte sacre.

        Asemenea texte au fost trecute în pagină de scribi autorizaţi după ce fuseseră revelate unor persoane carismatice, înzestrate cu o inteligenţă ieşită din comun, sau dotate cu puteri magice.

        Scrierile au constituit mai apoi materia spirituală orientativă, alcătuită fiind din mituri, legende, prezentări de divinităţi şi de rituri, precepte morale, toate folosite ca sprijin util credincioşilor în trăirea lor religioasă.
        Nu în aceeaşi situaţie s-a aflat religia Shinto a japonezilor. Ea a fost lipsită la începuturi de texte întrucât în antichitatea îndepărtată, în arhipelagul nipon, nu era cunoscută scrierea.

        În plus, trebuie subliniat faptul că Shinto, ca religie, s-a închegat treptat, în decursul timpului, după decantarea sau unificarea elementelor constituente, potrivit necesităţilor ivite pe parcurs.

        Abia mai târziu au apărut şi scrierile specifice unei religii. Acele texte le putem considera sacre, măcar formal, deşi ele nu proveneau din revelaţia primită de cineva, ci erau alcătuite din mărturii de circulaţie orală, adunate la un moment dat într-un corpus caligrafiat în ideograme chineze, în acele caractere recunoscute, între timp, că împlinesc un scris funcţional valabil şi în Japonia.

        Scrierile rămân însă fundamentale pentru definirea religiei autohtone nipone. Nu sunt foarte multe cărţile esenţiale care vin cu informaţii despre devenirea religiei Shinto şi despre felul cum percep şi trăiesc japonezii sacralitatea.

        Dintre ele se desprind, ca însemnătate, Kojiki (Cartea lucrurilor vechi), Nihon Shoki (Nihongi) (Cronica vechii Japonii) şi Engishiki (Preceptele erei Engi).
        Extrase semnificative din textele acestor opusuri sunt oferite acum cititorului pentru prima oară în limba română după ce ele au fost traduse cu mult timp în urmă, din japoneză şi chineză în limba engleză, prin truda unor orientalişti notorii la vremea lor.