Autor: Amita Bhose alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: noiembrie 2009
Număr de pagini: 197
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-92-0443-6
|
|
|
Prezentarea cărţii
Eminescu şi India
Prima mea întâlnire cu poezia eminesciană mi-a produs o mare uimire. Descopeream o întreagă lume, în care Orientul se întâlneşte cu Occidentul, Europa se uneşte cu Asia, finitul se "desmărgineşte" şi graniţele se şterg.
Poezia lui Eminescu în totalitatea ei, de la oda funebră La mormântul lui Aron Pumnul până la epitaful purificat al poetului, Mai am un singur dor - mi s-a dezvăluit astfel ca o melodie neîntreruptă, îngemănând toate hotarele timpului şi ale spaţiului. O asemenea experienţă am avut numai cu literatura indiană, de la imnurile vedice până la scrierile buddhiste, de la operele lui Kalidasa până la cântecele vaişnave şi poeziile lui Rabindranath Tagore.
De atunci n-am mai putut să-l consider pe Mihai Eminescu doar un poet european. Pentru mine, Eminescu a fost şi este un kavi (poet-înţelept) indian, un gânditor care priveşte viaţa prin prisma filozofiei. Dar Eminescu e poetul României. Momentul Eminescu simbolizează întreaga spiritualitate românească. Creaţia eminesciană oglindeşte pe deplin cultura românească... Totuşi Eminescu ar fi putut să fie şi un poet al Indiei. Oare acest fapt nu-i destul de grăitor să indice că poporul român şi cel indian au un fond comun de sensibilitate? Altfel cum au putut versurile eminesciene să-mi amintească imediat poezia lui Tagore? Cunoscându-l pe Eminescu, parcă l-am redescoperit pe Tagore, poetul ţării mele. De aceea, mi s-a părut de la început că indianismul lui Eminescu n-a fost deloc întâmplător, cu atât mai puţin un ecou al orientalismului romantic german sau o manifestare a influenţei schopenhaueriene.
Caracteristicile literaturii indiene, adeseori întâlnite în opera eminesciană, sunt, pe de o parte, înrădăcinate în tradiţia literară a pământului său natal, iar pe de altă parte, exprimarea sentimentelor sau cugetărilor proprii ale poetului.
Cunoştinţa textelor indiene i-a slujit doar să-şi cristalizeze gândurile pentru a ajunge la un anumit nivel al perfecţionării artistice.în această lucrare am încercat să urmăresc evoluţia gândirii eminesciene în lumina gândirii indiene. Dificultatea unei asemenea cercetări este în afara oricărei discuţii. Riscurile sunt şi ele inevitabile, ca în orice nouă abordare ştiinţifică. Cercetarea operei eminesciene, antume, postume, precum şi variantele lor, editate sau încă rămase în filele manuscriselor, m-a îndemnat să cred că influenţa indiană la Eminescu n-a fost una suprapusă, adăugată din afară; ea a fost o asimilare organică.
Poate de aceea e nevoie ca Eminescu să fie citit şi cercetat cu sentimentele şi sensibilitatea unui indian, ca "asemănătorul" să poată mai lesne recunoaşte "asemănătorul". În acest scop am demonstrat câteva paralele cu Tagore pentru a atrage atenţia asupra similitudinii între gândirea şi modul de exprimare ale celor doi poeţi, unul simbol al literaturii române, celălalt, al culturii indiene. Punctele de convergenţă înşirate aici nu întreprind un studiu strict comparatist; ele prezintă doar câteva indicaţii, pe care aş dori să le amplific şi să le nuanţez într-un studiu ulterior. Lucrarea de faţă a fost scrisă ca teză de doctorat şi susţinută la Universitatea din Bucureşti. Pentru desfăşurarea acestei cercetări în România am beneficiat de sprijinul financiar al Ministerului Educaţiei şi învăţământului din R.S. România, fapt pentru care rămân recunoscătoare Ministerului şi Universităţii din Bucureşti. Cu această ocazie îmi exprim gratitudinea profundă faţă de conducătorul meu ştiinţific, doamna prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, care mi-a oferit o deschidere largă spre orizontul eminescian şi plasarea poetului român într-un context universal. Rămân recunoscătoare domnului prof. dr. Cicerone Poghirc şi domnului prof. dr. Devipada Bhattacarya (Universitatea din Jadavapur, India) pentru a-mi fi comunicat opiniile lor de specialişti asupra acestei lucrări. îi mulţumesc călduros domnului prof. dr. Marin Bucur pentru unele sugestii importante în privinţa redactării finale a cărţii. În încheiere, îmi aduc mulţumirea tuturor celor care m-au susţinut în munca mea şi m-au încurajat să străbat acest drum aproape nebătut.
|