Autor: Lynn Thorndike    alte cărți de autor(i) Traducere: Alexandru Anghel Data apariţiei: ianuarie 2011 Număr de pagini: 208 Format: 13x20 cm ISBN: 978-973-111-196-4 31,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Magia în istoria culturală a Europei

        A vorbi despre magie în context cultural european reprezintă în primul rând o tentativă de reconsiderare a celei mai enigmatice şi înfloritoare arte din Evul mediu şi Renaştere.

        Născută încă din antichitate, deci cu mult înaintea misteriosului ev mediu, magia s-a dovedit a fi, prin mulţimea de practici şi credinţe ce le acoperea, prea prodigioasa pentru a fi lăsată să domnească în voie alături de artele liberale.

        Interzisă sau condamnată, neînţeleasă sau nesăbuit întrebuinţată, magia are nevoie înainte de toate de o redefinire şi o repoziţionare în raport cu celelalte arte - obiectiv pe care această lucrare şi-l propune, nu într-un mod părtinitor, ci în chip cât mai fidel realităţilor culturale şi istorice proprii epocilor considerate.

        Însemnătatea de care magia s-a bucurat în rândul erudiţilor antici şi medievali este obiectivul studiului de faţă. Modul în care elita intelectuală a trecutului s-a raportat la practicile magice formează un corp de dovezi elocvente care contribuie la susţinerea scopului mai sus enunţat.

        Astfel că Dante accepta influenţa constelaţiilor asupra destinului uman; Pico della Mirandola afirma că nicio ştiinţă nu a adus o dovadă mai sigură a divinităţii lui Hristos decât ştiinţa magică şi cabalistică...

        Albert cel Mare avea încredere în puterile miraculoase ale pietrelor preţioase care vindecă ulcere, combat otrăvurile, împacă inimile oamenilor şi câştigă bătălii, în vreme ce un Roger Bacon ar fi considerat că scopul ştiinţei experimentale este atingerea unor rezultate magice.

        Îngemănarea magiei cu ştiinţa este evidentă, însă acest lucru trebuie ştiut având în minte faptul că la vremea respectivă graniţele erau cu mult mai largi, iar ceea ce noi înţelegem azi ca ştiinţă putea, la fel de bine, să facă obiectul magiei.  

        Amestecul acesta fecund şi prolific a condus în cele din urmă la înflorirea ştiinţei în detrimentul magiei, vechile forme de manifestare fiind redefinite în acord cu noile mentalităţi.