Autor: William James    alte cărți de autor(i) Traducere: Alexandru Anghel Data apariţiei: iunie 2011 Număr de pagini: 240 Format: 13x20 cm ISBN: 978-973-111-221-3 31,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Voinţa de a crede

        Această carte cuprinde cinci prelegeri ţinute de William James pe o serie de teme umane fundamentale: credinţa, sinuciderea, raţionalitatea, filosofia, conştiinţa şi nemurirea. Toate aceste subiecte reprezintă elemente definitorii ale activităţii şi gândirii umane în raport cu sine însăşi şi cu lumea care o înconjoară.

        Perspectiva adoptată de William James în studiul acestor dimensiuni ale existenţei umane este atât ştiinţifică cât şi filosofică, filosoful american îmbinând cele două metode cu o abilitate şi o ingeniozitate inconfundabile.

        Poate că cel mai tonic aspect din filosofia lui William James este perspectiva sa despre ce este şi ce înseamnă cu adevărat filosofia. Lucrarea sa, Pragmatism, începe în mod tipic cu un citat din Chesterton, care declară că "cel mai important şi practic lucru la un om este în continuare perspectiva sa despre univers. . . .

        Considerăm că întrebarea nu este dacă teoria cosmosului afectează lucrurile, ci dacă, pe termen lung, le afectează altceva". Iar James susţine paradoxul său cu explicaţia: "Filosofia care este atât de importantă în fiecare dintre noi nu e o chestiune tehnică, ci este sentimentul mai mult sau mai puţin conştient al sensului sincer şi adânc al vieţii. Este doar parţial dobândită din cărţi; reprezintă modul nostru individual de a vedea şi de a simţi întreaga solicitare a cosmosului".

        Aceste cuvinte pun în discuţie concepţia filosofică considerată sacră de marea majoritate a filosofilor profesionişti, care ar socoti subiectul lor degradat de orice condescendenţă faţă de motivul uman.

        Aceştia ar putea vorbi în tonuri întrucâtva incerte despre poziţia rezervată eticii, dar, în ceea ce priveşte logica şi metafizica, ei susţin cu o mare demnitate şi siguranţă că ţelul nostru este pur impersonal şi "obiectiv" şi că nu are nimic de‑a face cu viziunea personală sau chiar şi cu "paliativele practice" ale ştiinţei umane.

        William James i‑a deranjat pe unii şi i‑a atras pe ceilalţi tocmai pentru că a venit cu ideea inovatoare de a refuza să trateze filosofia ca pe un amuzament nefolositor sau ca pe o "gimnastică intelectuală" şi a cerut în schimb să se întocmească o legătură raţională între "teoriile" susţinute de filosofii profesionişti în amfiteatre şi credinţele în funcţie de care fiinţele umane trăiesc în lume.

        Dar această nouă perspectivă asupra scopului filosofiei presupune şi reflectă o radicală schimbare de atitudine faţă de faptele psihologiei. William James a pătruns pe un teren complet nou prin refuzul său de a accepta dilema preliminară conform căreia pentru a înţelege viaţa spiritului trebuie ca această să fie redusă fie la un sistem de categorii intelectuale, fie la un set de principii mecanice.