Autor: Maria Tacino alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: decembrie 2011 - ed. Singur/Grinta
Număr de pagini: 273
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-126-314-4
24,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Amprenta Divină
O carte impresionantă care vine cu soluţii la haosul actual, individual şi colectiv, care poate aduce linişte inimilor şi poate transforma pozitiv viitorul celor greu încercaţi. Descoperiri tulburătoare într-un volum care nu doreşte aprecieri de specialitate, ci doar să lumineze ochii şi sufletele cititorilor.
Am fost marcat de mărturisirea unei persoane care spunea: "dacă aş avea posibilitatea financiară, aş oferi această carte şi, pe deasupra, contravaloarea ei în bani, numai să ajungă în casele oamenilor."
Un mesaj care nu se citeşte şi nu se strigă, ci SE TRĂIEŞTE!
Maria Tacino a reuşit să cuprindă în paginile volumului un mesaj adresat tuturor categoriilor de cititori, o simbioză naturală între filozofie, religie, spiritualitate şi dezvoltare personală, toate bazate pe argumente matematice, iar nu pe opinii şi presupuneri.
Iluminarea se manifestă prin eliberarea de tot ce este fals şi înlăturarea impurităţilor ce împiedică accesul Luminii. Reprezintă acceptarea faptului că realitatea nu este neapărat imaginea noastră, ci ceea ce este. Cristi Iordache
Iată, poate cea mai fidelă descriere a cărţii - EFECTUL DE TREZIRE - realizată de poetul si prozatorul Constantin P. Popescu:
Cele mai multe ştiinţe ale omului folosesc o unealtă ajunsă aproape de perfecţiune: matematica. Nu se întâmplă mai niciodată invers, adică o altă stiinţă, fie ea fizica, chimia, biologia, etc să poată ajuta matematica.
De la acest fapt de netăgăduit am început să înţeleg importanţa deosebită a acestei cărţi. Pentru cel ce o citeşte, lucrarea Mariei Tacino (un nume cu rezonanţe stranii, din alte vremi) se dovedeşte a fi o carte a afirmaţiilor.
Iar provocarea, ridicată ca o minge la fileul scepticilor, este că nu e posibilă negarea acestor afirmaţii, folosind aceeaşi unealtă care este matematica. Pot încerca, desigur, dar fără nici un folos şi rămânând într-o veşnică rătăcire.
Şi aşa cum un semafor, prin lumina lui mică, verde sau roşie, poate face ordine între monştrii cailor-putere ale celor mai aglomerate autostrăzi, la fel cartea aceasta reuşeşte să aducă claritate în intersecţiile atât de haotice ale circulaţiei ideilor (şi cărţilor) din lumea de azi.
Adevărul este simplu. Este clar, vizibil, la îndemâna oricui. Dar vederea lui, stră-vederea, cum spune Nichita Stănescu, este îngăduită numai celor ce ştiu să observe, fără odihnă, cu dragoste pentru descoperirea a ceea ce poate elibera prin cunoaştere.
Adevărul, dobândit prin simţuri, dar conducând către descoperirea unui al şaselea: intuiţia. Dincolo de perdeaua somnului conştiinţei, intuiţia este în mod natural activată la un anumit moment, iar Amprenta Divină este un asemenea moment pentru cititor.
Aşa cum vânturile marilor altitudini curăţă cerul de nori, lăsându-i seninul vizibil, la fel se clarifică tot ceea ce fiinţa umană păstrează încă sub vălul ceţii înşelătoare a uitării. O stare de hipnoză (de altfel bine planificată de cei care urăsc adevărul, trăind într-o perpetuă umbră) este înlăturată la o citire atentă.
Acesta este efectul de trezire, atât de necesar în zilele pe care le trăim, prea grăbiţi pentru meditaţii profund revelatoare. Înlăturând efectul acestei hipnoze, cuvinte precum hazard, coinicidenţă, întâmplare, noroc (asociate de regulă cu adjectivul orb), îşi pierd semnificaţia prin lectura cărţii.
În locul autosuficienţei lor explicative pentru cei mai mulţi oameni, aceste cuvinte îşi găsesc legi care sunt pe deplin demonstrabile. Regulile sunt, bineînţeles, matematice.
Se simte pe întreg parcursul cărţii o ordine care poartă amprenta divină a naturalului, de creştere firească, pas cu pas, de la simplu la complex.
Un Dumnezeu după chipul şi asemănarea omului devine insuficient pentru Maria Tacino, de aceea descoperirea unor unelte divine (în cazul de faţă matematica) permite aflarea lui Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoară, ca manifestare directă şi de netăgăduit. Regăsirea cea mai frumoasă a chipului şi asemănării este aceea din ființă umană, redându-i sensul originar.
Ascunsă sub cortex, între cele două emisfere cerebrale ale creierului omenesc, se află o mică glandă (corpul calos, sediul intuiţiei, atrofiat prin nefolosire în anii raţionalităţii), pe care cartea o poate reactiva, reintegrând astfel cel mai complex organ al omului.
Sunt mici taine pe care scrierea le relevă, cu dăruirea pe care autoarea o lasă să se simtă în întreaga călătorie la care ne invită. Tot la fel cum descoperim cu uimire inexistenţa negativului, acceptat doar dintr-o pură convenţie. Negativului îi corespunde numai valoarea zero, aşa cum totului îi corespunde noţiunea de infinit.
După fiecare capitol, regăsim acelaşi spirit de creştere, de trecere de la întunericul desăvârşit al necunoaşterii (din uitare, ignoranţă, neştiinţă) spre lumină, aflare prin descoperire şi eliberare din întuneric.
O călăuză se află întotdeauna în apropiere pentru cel care cheamă. La îndemâna oricui se găsesc adevărul (eliberator), binele, frumuseţea ţi deasupra a toate dragostea. Şi astfel regăsim minunea matematică din cochilia unui melc, pe care unul o ignoră, în timp ce altul o descoperă.
Fără să vrei, la un moment dat auzi ceea ce scria pe frontispiciul Oracolului din Delphi: cunoaşte-te pe tine însuţi şi îi vei cunoaşte pe zei. (O întrebare: oare cum ar arăta lumea în care fiecare făptură omenească ar împărtăţi celorlalţi într-o carte propria cunoaştere a divinităţii lui interioare?)
Într-o spirală a timpului, prin toate rătăcirile prezentului, căutarea divinităţii se accelerează în cele mai diverse (şi din păcate disperate) moduri. Regăsirea rădăcinilor primordiale ale cunoaşterii, în momentul deplinei lucidităţi a conştiinţei, este un semn de evoluţie a omului, un început al ridicării din cădere.
Lucrarea Mariei Tacino are un efect integrator al cunoaşterii, fără dispreţuirea celuilalt, fără orgoliul cunoaşterii supremului adevăr, fără artificialitate. Este rodul unei căutări împărtăşite cu dragoste.
Nume precum Pitagora, Euclid, Fibonacci, Kepler, etc sunt trezite la o realitate nouă, aceea a navelor cosmice făurite de om, al ingineriei genetice cu toate pericolele încă ascunse şi al unui eventual contact apropiat cu fiinţe nebănuite din univers.
Fără impulsul unor asemenea mari spirite, căderea umană ar fi fost deja desăvârşită. Că nu se poate petrece acest lucru ne-o demonstrează clar şi credibil cartea Mariei Tacino - Amprenta Divină.
|