Autor: Amita Bhose alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: iunie 2012
Număr de pagini: 144
Format: 13x20 cm
ISBN:
|
|
|
Prezentarea cărţii
De la Durga la lumea lui Kalidasa
Într-un limbaj accesibil, Amita Bhose făcea ca orice ascultător să poată închide ochii şi să călătorească împreună cu domnia-sa pe străzile Calcuttei natale sau pe câmpiile Bengalului, la sărbătorile prilejuite cu ocazia Zilei zeiţei Durga, a zeiţei înţelepciunii şi artei, Sarasvati.
Ascultătorul îl cunoştea apoi pe cel mai mare yoghin al Indiei - Ramakrishna Paramhamsa sau pe Swami Vivekananda, afla semnificaţiile termenilor" dharma" şi se lămurea ce înseamnă atât de invocata "karma".
Descoperea că Eminescu şi Tagore au gândit aproape la fel, deşi nu s-au întâlnit niciodată, cucerea lumea împreună cu Buddha, prinţul din neamul Sakya.
Privea şi el norii de pe cer şi asculta istoria lui Kalidasa şi a nemuritorului său poem - Norul mesager. Copilărea o dată cu Krishna şi trăia cea mai frumoasă poveste de dragoste indiană - dintre Radha si Krishna.
Descoperea avatarii zeului Visnuu, dar şi cum a pătruns spiritul creştin în spiritualitatea indiană. Vizita lui Tagore în România era clar un eveniment al sfertului de secol 20, dar şi prezentul se manifesta neaşteptat şi violent - asasinarea lui Ragiv Gandhi.
Eposul indian Mahabharata, cu cunoscutul său poem filosofic Bhagavad-Gita, tradus cu măiestrie de Sergiu Al-George, nu avea cum să lipsească din evocările domniei sale.
Iar dincolo de toate aceste teme era timbrul vocal ce dezvăluia sufletul. Un timbru cald, melodios, al povestitoarei-scriitoare implicate emoţional în evocare:
"Zilele acestea am fost furată de nostalgie. Amintirile ţării se împleteau în mod firesc cu cele ale copilăriei. Mă uitam la cerul senin, tomnatec al Bucureştiului şi mă plimbam, cu gândul, pe câmpiile Bengalului. Vântul unduia prin lanurile de orez, pline cu spice verzi. Roiuri de albine zumzăiau deasupra lacurilor încărcate cu lotuşii albi şi roşii. Plantele gingaşe de kas împodobite cu flori albe se legănau. Iarba umezită de rouă era împrăştiată cu flori albe de sefali, asemănătoare celor de castan. Păsările cântau în cor. Şi eu - întoarsă la vârsta bucuriei şi a inocenţei, fredonam un cântec al toamnei şi culegeam flori în poala sariului meu." Puţini sunt cei ce ştiu că Jurnalul său de călătorie în România - Cenasonar baire (În afara lumii cunoscute) - publicat în India în 1968, a fost considerat "cea mai bună carte despre o ţară străină".
Căci talentul său de scriitor şi de povestitor lăsase locul, în România, celui de traducător, exeget al operei eminesciene, profesor, autor de manuale, dicţionare.
Dorul, dorul lui Eminescu, pe care atât de bine l-a tradus în bengali - limba sa maternă şi totodată limba maternă a lui Rabindranath Tagore - se întrezăreşte în evocările sale şi e normal să fie astfel. Dragostea pentru ţara adoptivă a fost însă mai puternică. Rubrica "Răspundem ascultătorilor" a fost înnobilată de vocea domniei sale şi chiar şi în prezent, după 20 de ani întâlnim persoane care îşi amintesc de emisiunile sale.
La finalul acestor emisiuni am adăugat şi textul Sakuntala - înregistrare televizată în cadrul emisiunii "Cultura în lume", în august 1991.
Din lista întocmită de domnia-sa, cu emisiunile înregistrate, nu am regăsit în arhivă prima emisiune. E posibil să fi fost o intervenţie în direct, fără o pregătire prealabilă.
Ne-am dorit ca această carte care reuneşte cronologic emisiunile radiofonice ale Amitei Bhose să fie prezentate, în cadrul lansării, de gazda lor, domnul Emil Burlacu. După ani, ne-am bucurat să-l reîntâlnim în 2009 si să ne fie aproape la lansarea prilejuită de două volume semnate de Didi, profesoara noastră.
Noi, studenţii, îi spuneam "Didi" - soră mai mare, în bengali. Din păcate, timpul a trecut şi multe regrete avem, printre care şi acesta, că dorinţa nu se mai poate împlini. Cuvântul înainte de atunci al domnului Burlacu a devenit acum Prefaţă. Cu multă dragoste şi preţuire îi dedicăm însă această carte, care nu ar fi existat fără dânsul.
Căci, aşa cum spunea chiar dumnealui: "Ce-i omenesc se supune pierderii în Marele Gol. Ceea ce-i dumnezeesc, mai presus de toate, gândul, rămâne."
|