Autor: Rene Guenon alte cărți de autor(i)
Traducere: Daniel Hoblea
Data apariţiei: iulie 2022
Număr de pagini: 176
Format: 13x22 cm
ISBN: 978-973-111-350-0
|
|
|
Prezentarea cărţii
Ezoterismul creştin
Din faptul că creştinismul ocupă relativ puţin spaţiu în opera lui Rene Guenon luată în ansamblul ei, şi din faptul că n-a urmărit să-i pună în lumină conţinutul metafizic şi iniţiatic, unii s-au crezut îndreptăţiţi să concluzioneze că el considera creştinismul ca o formă tradiţională, desigur regulară şi ortodoxă, dar oarecum incompletă sub raportul cunoaşterii metafizice.
Rene Guenon s-a opus cu anticipaţie, şi de multă vreme, unei asemenea deformări a gândirii sale. În 1925, în conferinţa sa despre Metafizica orientală, Rene Guenon făcea o declaraţie ce nu lasă loc niciunui echivoc.
După ce a vorbit despre "metafizica parţială" a lui Aristotel şi a continuatorilor săi, el spunea: "În ce ne priveşte, avem certitudinea că, în antichitate şi în Evul Mediu, au existat în Occident, la dispoziţia unei elite, doctrine pur metafizice şi pe care le putem numi complete, inclusiv această realizare care, pentru majoritatea modernilor, este fără îndoială un lucru greu de conceput".
Studiile reunite în volumul de faţă sunt consacrate, în marea lor majoritate, unor organizaţii pe care Rene Guenon le considera ca fiind, în Evul Mediu, deţinătoarele învăţăturii şi metodelor ezoterismului creştin: Ordinul Templului, Fidelii Amorului, Cavaleria Sfântului-Graal.
Cu acest titlu, ele constituie o întregire a Ezoterismului lui Dante şi a Regelui Lumii. Le-am precedat cu două studii intitulate Despre limbile sacre şi Creştinism şi Iniţiere.
Primul, care pune în lumină importanţa limbii ebraice în creştinism, arată calea de cercetare cea mai importantă poate, pentru un studiu aprofundat al ştiinţelor tradiţionale şi metodelor ezoterismului creştin.
Al doilea priveşte structura creştinismului sub dublul său aspect religios şi iniţiatic. (Jean Reyor)
Este remarcabil că, în Bisericile din Orient, n-a existat niciodată misticism în sensul în care a fost înţeles în creştinismul occidental începând cu secolul 16; acest fapt ne poate sugera că o anumită iniţiere, de genul celor la care am făcut aluzie, s-a menţinut în aceste Biserici şi, în mod efectiv, se găseşte în isihasm, al cărui caracter realmente iniţiatic pare neîndoielnic.
În ciuda originilor iniţiatice ale creştinismului, acesta, în starea sa actuală, nu este cu siguranţă nimic altceva decât o religie, adică o tradiţie de ordin exclusiv exoteric, neavând în el însuşi alte posibilităţi decât cele ale oricărui exoterism; el nu le pretinde de altfel în niciun fel, deoarece nu e vorba niciodată în ce-l priveşte de altceva decât de a obţine "mântuirea".
O iniţiere poate fireşte să i se suprapună şi ar fi necesară chiar, pentru ca tradiţia să fie într-adevăr completă, posedând efectiv cele două aspecte exoteric şi ezoteric; însă, în forma sa occidentală cel puţin, această iniţiere, în fapt, nu mai există în prezent.
E de altfel evident că respectarea riturilor exoterice este suficientă din plin pentru a atinge "mântuirea"; asta e deja mult, desigur, şi chiar tot ce pot pretinde în mod legitim, astăzi mai mult decât oricând, imensa majoritate a fiinţelor umane; dar ce vor face, în aceste condiţii, cei pentru care "Paradisul nu este încă decât o închisoare"?
|