Autor: Mircea Eliade alte cărți de autor(i)
Traducere: Walter Fotescu
Data apariţiei: noiembrie 2012
Număr de pagini: 256
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-342-5
|
|
|
Prezentarea cărţii
Religii australiene
Mircea Eliade oferă o critică explicită a "analfabetismului religios al atâtora dintre cei care scriu despre religiile primitive" şi argumentează în favoarea istoricităţii acestora, împotriva atât a evoluţioniştilor cât şi a decadentiştilor romantici, care văd dezvoltarea religiei ca pe o mişcare liniară de la simplu la complex, primii "în sus", iar ultimii "în jos".
Aceste abordări şi altele sunt aplicate la datele despre religiile aborigenilor australieni - Zei Supremi, Eroi Culturali, rituri de iniţiere şi mortuare, vraci.
Mircea Eliade manevrează sursele clasice cu judecata echilibrată a istoricului şi selectează aspectele valoroase ale celor mai bune autorităţi moderne, între care Berndt, Elkin, Stanner şi Petri.
Utilizând aceste date, el se mişcă de la inferentă la ipoteză şi detectează prezenţa anumitor tipare de ritual şi credinţă care apar în religiile de pe întreg continentul australian.
Mircea Eliade s-a bazat pe intuiţie ca să descopere structuri şi configuraţii generale. Modelele şi metaforele au ajuns să fie privite, cum a prezis Max Black, ca o parte respectabilă a culturii ştiinţifice: "Căci ştiinţa, la fel ca disciplinele umaniste, la fel ca literatura, este o problemă de imaginaţie."
Mircea Eliade subliniază că descoperirea influenţelor din Melanezia şi alte părţi ale Sud-Estului asiatic, precum şi din zone mai îndepărtate cum ar fi India, a distrus pentru totdeauna noţiunea simplist evoluţionistă a caracterului de Naturvolk cu adevărat "primitiv" al religiilor australiene, citând dovezi arheologice şi lingvistice impecabile.
Propria sa erudiţie vastă în domeniul religiilor orientale şi al şamanismului siberian îi permite să pună într-o solidă perspectivă comparată descoperirile sale privitoare la riturile de iniţiere şi cultele secrete.
"Scopul ultim al istoricului religiilor", scrie Mircea Eliade în concluzia finală a cărţii sale "nu este să arate că există un anumit număr de tipuri sau tipare de comportament religios, cu simbologiile şi teologiile lor specifice, ci mai degrabă să le înţeleagă semnificaţiile.
Iar semnificaţiile acestea nu sunt date odată pentru totdeauna, nu sunt "pietrificate" în respectivele tipare religioase, ci sunt mai degrabă "deschise", în sensul că se schimbă, cresc şi se îmbogăţesc de o manieră creativă în procesul istoric."
Caracteristica distinctivă a australienilor şi a altor populaţii primitive nu este lipsa istoriei, ci modul lor specific de a interpreta istoricitatea umană.
Şi ei trăiesc în istorie şi sunt modelaţi de evenimentele istorice, dar nu au o conştiinţă a istoriei comparabilă, si zicem, cu a vesticilor; şi întrucât nu au nevoie de ea, nu posedă nici o conştiinţă istoriografică.
Aborigenii nu consemnează evenimente istorice într-o ordine cronologiei ireversibilă.
Evenimentele şi inovaţiile care, imperceptibil dar continuu, le-au transformat existenţa, au fost transferate in era mitică; altfel spus, ele au devenit parte din Istoria sacră a tribului.
La fel ca majoritatea popoarelor arhaice, australienii nu atribuie nicio valoare cronologiei reale.
Istoria lor sacră e semnificativă nu fiindcă narează evenimentele în ordine cronologică, ci fiindcă revelează începuturile lumii, apariţia strămoşilor şi actele lor dramatice şi exemplare.
|