Autor: Louis Kuhne alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: august 2013
Număr de pagini: 152
Format: 14,5x20 cm
ISBN:
|
|
|
Prezentarea cărţii
Ştiinţa expresiei figurii
Lucrarea ia în consideraţiune pe omul întreg. Este ştiinţa de a recunoaşte după exteriorul corpului starea sănătăţii sale interioare.
Deoarece figura poate fi observată mai cu uşurinţă şi pe aceasta se oglindesc nu numai toate mişcările sufleteşti dar şi aproape toate mişcările interne corporale, de aceea ea va observa figura înainte de toate. De aici şi denumirea.
După cum am accentuat deja, nu există nici o boală care să atingă numai părţi izolate din corp (cu excepţia rănilor); la orice îmbolnăvire suferă tot corpul.
Întregul corp îşi schimbă forma precum şi culoarea, totuşi această schimbare se prezintă destul de desluşit numai în părţi izolate, spre a putea fi bine observată.
De asemenea, se schimbă şi ţinuta corpului, aceasta este însă izbitoare numai atunci când schimbările formelor devin însemnate.
Un corp încărcat lucrează chiar altfel decât unul sănătos, aşa că se poate recunoaşte starea sănătăţii şi după activitatea sa.
Toate aceste momente sunt luate în seamă de către ştiinţa expresiei figurii, ea observă aşadar forma ca şi ţinuta corpului, culoarea ca şi mişcarea lui.
Pentru a cunoaşte însă toate schimbările trebuie să observăm mai întâi pe omul sănătos.
Încetul cu încetul mi-a reuşit să schiţez înfăţişarea unui corp omenesc normal. M-am orientat întâi, judecând după activitatea corpului, asupra stării sale de sănătate, căci un om sănătos trebuie să îndeplinească şi îndeplineşte în realitate toate funcţiunile sale fără osteneală, fără dureri şi fără mijloace artificiale de stimulare.
E vorba în prima linie de funcţiile care servesc pentru întreţinerea vieţii, ca alimentaţia şi eliminarea sedimentelor.
Omul sănătos trebuie să capete foame regulată, care poate fi astâmpărată spre deplină mulţumire, prin luarea de bucate potrivite cu natura.
Simţământul îndestulării se iveşte la timp, înainte de a se anunţa vreo altă senzaţie neplăcută şi asimilarea funcţionează aşa de liniştit de la sine încât nu produce niciun fel de senzaţie.
Orice incomoditate după masă, pofta de mâncăruri picante şi de băuturi sunt contra naturii şi formează deci un semn de boală, în caz de sete, trebuie să fie cerinţă numai pentru apă.
Urina, produsul ce se elimină prin rinichi, nu trebuie să cauzeze durere când părăseşte corpul, nici să aibă o căldură izbitoare.
Ea trebuie să aibă culoarea galbenă precum chihlimbarul, nu trebuie însă niciodată să fie incoloră, sângeroasă, neagră, cenuşie sau flocoasă; de asemenea, să nu lase depozit păstos sau nisipos. Mirosul acesteia nu trebuie să fie nici dulce, nici acrişor.
|