Autor: Stuart Wilde alte cărți de autor(i)
Traducere: Iulia Olteanu
Data apariţiei: noiembrie 2013
Număr de pagini: 164
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-93429-0-9
|
|
|
Prezentarea cărţii
Roşu stacojiu - povestiri taoiste din China antică
O serie de opt povestiri taoiste magice şi inspiraționale:
1. Cei treizeci şi trei de înţelepţi ai robelor stacojii - o povestire despre tenacitate pe calea ta spirituală
2. Grădinarul cel misterios - o povestire despre puterea tainică a tăcerii 3. Vindecătorul orb - o povestire despre dăruirea de sine, abnegaţie şi graţia nebănuită 4. Pietrele râului din Valea marmurei negre - o poveste despre lumile paralele 5. Satul gâştei cu ciocul încrucişat - o povestire despre rezolvarea conflictului fără violenţă 6. Cele trei fiice ale pescarului - o poveste despre armonie şi triumf asupra problemelor personale 7. Tigrul mascat - o poveste despre curgerea firească a vieţii şi acceptarea cursului acesteia pentru a reuşi să ne îndeplinim menirea 8. Un legământ sacru de iubire - o povestire despre curaj şi despre tainica legătură sacră a iubirii
Stuart Wilde (24 septembrie 1946 - 1 mai 2013) este binecunoscut pentru lucrările sale în domeniul metafizicii, auto-dezvoltării şi spiritualității. Roşu stacojiu este ultima din cele 20 de cărți ale sale.
A studiat religii alternative şi filosofia taoistă timp de cinci ani în Marea Britanie, până când a emigrat în Statele Unite la vârsta de 33 de ani. La puțin timp după aceasta, a început o carieră ca lector, iar în anii 90, se afla deja în turnee împreună cu Deepak Chopra, Wayne Dyer și Louise Hay.
A fost supranumit "învățătorul învățătorilor" datorită influenţei pe care a avut-o asupra altor scriitori şi lectori din domeniu. Scrierile sale sunt apreciate pentru modul provocator ce naşte vii controverse şi pentru umorul lor tipic englezesc.
...iarna s-a transformat în primăvară, spre marea bucurie a discipolilor rămaşi să aştepte pe acel mic deal. Nemişcarea şi întunericul caracteristice iernii erau acum doar o amintire, iar sunetul renaşterii naturii îşi făcea simţită prezenţa pretutindeni.
... discipolul băttrânului înţelept putea simţi toată această transformare, în vreme ce stătea pe scaunul său de lemn. El ştia cum spiritul viu al lui Tao dădea viaţă plantelor, în vreme ce acestea dădeau primii colţi şi creşteau. Îşi imagina sunetul creşterii plantelor şi astfel putu simţi acea regenerare şi în el însuşi.
... în inima sa, el putea să se expansioneze şi să atingă un copac, să îl îmbrăţişeze, fără a se ridica de pe scaun, deoarece în adâncul fiinţei sale, el era acel copac.
Urmărea zborul păsărilor şi se minuna de felul graţios în care acestea se mişcau, când ele urcau sau coborau în zbor.
Putea să simtă graţia totului; fiecare mişcare a lor; fiecare bătaie a aripilor.
El simţea toate acestea în interiorul fiinţei sale. Era ca şi cum păsările zburau adânc în profunzimile sufletului lui...
|