Autor: Alan Watts alte cărți de autor(i)
Traducere: Marian Stan
Data apariţiei: noiembrie 2014
Număr de pagini: 272
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-111-481-4
|
|
|
Prezentarea cărţii
Viaţa ca extaz
O carte provocatoare şi mereu actuală care reexaminează locul ocupat de umanitate în lumea naturală - şi relaţia dintre spirit şi trup - în lumina daoismului chinez.
Faptul că fiinţele umane sunt separate de natura pe care trebuie să o controleze, că mintea este cumva superioară corpului şi că întreaga sexualitate presupune seducţie - ceea ce constituie un pericol şi o problemă - toate acestea sunt asumpţii pe care se bazează cea mai mare parte a gândirii occidentale.
Iar toate aceste prejudecăţi sunt motorul din spatele exploatării umane a pământului, al neîncrederii în emoţie şi al singurătăţii şi nedeschiderii noastre către iubire. Sunt puţine cărţile care să fi pus aceste asumpţii atât de direct în discuţie cum o face această întreprindere erudită şi antrenantă a lui Alan Watts.
Inspirându-se din preceptele daoismului, autorul oferă o perspectivă alternativă a omului şi a universului - una în care distincţiile dintre sine şi celălalt - spirit şi materie - fac loc unei viziuni mai holiste asupra lumii.
Viaţa ca extaz este o carte de mare eleganţă şi cu implicaţii profunde - unul dintre acele texte rare care ne poate schimba modul în care gândim, simţim şi iubim.
Pentru mintea care urmează fiece drum până la capăt, orice drum duce nicăieri. A te abţine de la aşa ceva nu înseamnă să amâni duşul rece al trezirii la realitate, ci să vezi că omul are mai multe şanse să ajungă la destinaţie stând pe loc decât plecând, că a fi mereu în căutarea unui dincolo înseamnă să rămâi insensibil la ce este aici.
Pentru a cunoaşte natura, pentru cunoaşte "substanţa" lucrurilor, trebuie s-o cunoaştem aşa cum un bărbat "cunoaşte" o femeie, în sensul arhaic al termenului - cu toată calda imprecizie a contactului imediat.
Când este spontan, apogeul dragostei sexuale reprezintă una dintre cele mai depline experienţe de relaţionare cu celălalt la care putem accede, dar prejudecăţile şi obtuzitatea ne-au împiedicat să vedem că, în orice alte circumstanţe, o asemenea desfătare s-ar numi extaz mistic.
Ceea ce îndrăgostiţii simt unul pentru celălalt nu este altceva decât adoraţie în deplinătatea accepţiunii religioase a termenului, iar apogeul acestui sentiment este aproape literalmente o revărsare a vieţii dintr-unul în celălalt.
O asemenea adoraţie, care i se cuvine doar lui Dumnezeu, ar fi cu adevărat idolatră, dacă, în acel moment, dragostea nu ar îndepărta orice iluzie, arătând chipul iubitului/iubitei aşa cum este el cu adevărat - nu persoana care pretinde să fie în societate, ci dezvăluindu-i natura divină...
Atunci totul pare să se întâmple spontan dintr-o sursă unică. Viaţa curge continuu, rămânând totuşi adânc ancorată în prezent, fără a căuta vreun rezultat, căci prezentul nu mai este limitat la punctul infinitezimal al conştiinţei încordate, dilatându-se pentru a deveni eternitate atotcuprinzătoare.
Tehnicile yoga, rugăciunile, terapiile şi exerciţiile spirituale sunt, la urma urmei, doar nişte sofisticate amânări ale momentului când vom admite că nu există nimic de acaparat şi niciun mod de a-l acapara.
|