Autor: Dan Puric alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: ianuarie 2012
Număr de pagini: 208
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-0-11593-2
|
|
|
Prezentarea cărţii
Fii demn!
Conştiinţa martirică este este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric. Ea este un paradox izbăvitor ce anulează în chip firesc instinctul de conservare atunci când este vorba de apărarea chipului lui Dumnezeu.
Iese astfel în mod nebănuit din lanţul cauzal al naturii, aducându-ne o natură superioară. Contrazice flagrant raţiunea omenească, ascultând de o altă raţiune, de cea a lui Dumnezeu (Dan Puric)
Daca priveşti România prin ochii lui Sancho Panza, un ţăran plin de vitalitate, cu simţul realităţii, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie şi o improvizaţie totală.
Un destin aproape tragic. Dacă priveşti prin ochii lui Don Quijote, vezi o ţară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască şi celorlalţi. Depinde prin ce ochi o priveşti. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru ca îţi vine să te sinucizi dacă ieşi acum pe stradă, ci din ce-am citit şi din ce mi-au povestit alţii despre ea.
De ce a scris Gheorghe Brătianu că poporul român e un miracol? De ce nu a spus că e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat şi pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea în operele lui ca să-l desacralizeze, să-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea că şi Buddha ar fi gelos pe biografia lui.
Poate că aceşti oameni frumoşi suntem noi şi am uitat. Suntem reeducaţi astfel încât să ne blestemăm condiţia de români, să purtăm cu umilinţă această haină pe care Dumnezeu a dat-o fiecărui neam prin care este un popor aparte.
Omul frumos se află printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut. Numai că nu mai avem această capacitate de a recunoaşte frumosul din noi. Întâlnirea este o mărturisire despre felul cum poţi să fii surprins într-un imperiu al urâtului de ghiocelul frumosului.
Structurată în şase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare şi care, cu sensibilitate dar şi cu luciditate, redescoperă, pentru sine dar şi pentru noi, reperele necesare oricărui român: mama, pământul şi martirii neamului.
Cu o scriitură simplă dublată de umor şi ironie, autorul cărtii Fii demn! reconstruieşte, prin prisma unui demers personal, o lume ce se caută pe sine dar care, în esenţa ei, nu şi-a pierdut simţul valorii şi credinţa.
Decupajele de viaţă, poeziile, portretele, întâmplările relatate simplu, dar viu, poveştile şi eseurile pregătitoare fac lectura, aparent, uşoară. Dar, abia după ce închizi cartea, îi înţelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se învaţă într-o lecţie, ci se deprinde din prima până în ultima clipă a vieţii.
|