Manual de Yoga - Hridaya - Yoga Inimii Spirituale
Există în viaţa oricărui om aspiraţia constantă de împlinire. Din motive misterioase avem senzaţia că ceva ne lipseşte, că toate lucrurile sunt parţiale ori incomplete.
Fericirea, unul dintre scopurile fundamentale ale vieţii, pare să vină odată cu trăirea, adeseori momentană, a sentimentului de a fi întreg, de a avea ceea ce îţi doreşti. Lucrul, situaţia, fiinţa dorită a căror adiţie ar conduce către această întregire sunt prin urmare căutate cu febrilitate.
Însă odată obţinute, odată experimentată acea fericire efemeră, senzaţia de gol, de lipsă îşi face din nou simţită prezenţa. Iar ceea ce urmează este stabilirea unor noi ţinte, a unor noi părţi care, adăugate, să ne readucă în întreg.
O analiză simplă a situaţiei ne pune în faţa unei aparente imposibilităţi, a neputinţei de a fi mereu fericiţi, mereu împliniţi. Aceste experienţe se succed şi se pierd în efemeritate.
Şi cu toate acestea, din adâncul sufletului irumpe, uneori nostalgic, dorul nostru de întregire, dorul nostru de eternitate. Dorinţa ca acea fericire-împlinire să nu aibă sfârşit. La fel şi viaţa care le conţine.
Vrem ca această certitudine a continuităţii existenţei să biruie chiar şi momentul morţii. Ne-ar plăcea atât de mult să fim chiar noi aleşii sorţii şi să dăinuim veşnic...
Intuim însă, de la un moment dat, că nu acelaşi mod de a trăi şi a percepe existenţa ca cel de până acum ne va permite să ne luăm zborul spre înalturi, ci înţelegerea şi realizarea a "cine suntem noi cu adevărat", iar acest lucru face ca întoarcerea către spiritualitate, către ceea ce promite realizarea acestor dorinţe, să fie de cele mai multe ori soluţia aleasă.
Înţelepţii au spus că Divinul, Supremul, esenţa a tot, sau Inima a tot, Atman, nu poate fi descris. Şi totuşi, dacă a fost să aleagă ceva prin care să condenseze ceea ce e de necuprins, au ales (în sanscrită) trei cuvinte: sat, cit, ănanda - existenţă, conştiinţă, beatitudine.
În plan uman, singura noastră certitudine, adevărul pe care toţi îl recunoaştem, indiferent de religia noastră, naţionalitate, sau orice fel de apartenenţă... este faptul că existăm.
Existăm prin conştiinţa noastră şi respirăm prin beatitudine. De aceea, orice cale spirituală ne cheamă spre pura existenţă, pura conştiinţă şi pura beatitudine. Beatitudine - înţelegând prin aceasta fericirea care nu este condiţionată de nimic, fericirea existenţei pure a conştiinţei.
Yoga este o cale de unire cu esenţa divină, o cale de recunoaştere a ceea ce suntem cu adevărat - Sat, Cit, Ananda - Inima Spirituală. Ea este trăirea unităţii cu tot ceea ce există, dar şi cu însăşi sursa întregii creaţii şi cuprinde modalităţile de a ajunge la această trăire unificatoare extatică.
În viaţa de fiecare zi facem de multe ori yoga chiar fără să ştim. Când trezim în noi speranţa pentru atingerea unui ideal, facem primii paşi în yoga. Sau când iubim ieşind din limitele individualului, sau când ne topim în frumuseţe, sau când descoperim o poartă spre nemărginirea cunoaşterii pure... Facem yoga. Trăim conştienţi, fericiţi - existenţa în desăvârşirea ei esenţială.
.jpg&w=77&h=120 "Hatha Yoga")
