Autor: Tim Spector    alte cărți de autor(i) Traducere: Andreea Lutic Data apariţiei: aprilie 2021 Număr de pagini: 336 Format: 13x20 cm ISBN: 978-606-789-244-4 55,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Taci și înghite

        Cei mai mulţi dintre noi iau contact cu primele mituri despre alimentaţie în copilărie. Când eram mic, am aflat că anumite alimente mă ajută să cresc mai repede (laptele şi cerealele), mă fac deştept (peştele), îmi provoacă acnee (ciocolata) sau mă ajută să am muşchi puternici (carnea şi ouăle). Am fost încurajat să mănânc spanac precum Popeye marinarul, dar nu mi s-a spus nimic niciodată despre beneficiile unor alimente cum ar fi lintea, broccoli sau fasolea, în timp ce mi se spunea că nucile sunt gustări nesănătoase din cauza nivelului mare de colesterol. Mi s-a mai spus că dacă nu iau un mic dejun consistent o să mă îmbolnăvesc.
        Mama mea, care a crescut în anii războiului, mi-a povestit că pe vremea aceea nu exista aliment prea mucegăit încât să nu poată fi mâncat şi că era inacceptabil să laşi mâncare în farfurie. Nu-mi amintesc de vreo masă „aşa cum trebuie" care să nu conţină carne sau peşte. Vitaminele erau considerate extrem de importante, mai ales vitamina C, administrată sub formă de suplimente sau consumată ca suc de portocale. Am primit şi alte sfaturi de care nici nu se punea problema să mă îndoiesc, cum ar fi să nu înot la mai puţin de o oră după masă, să nu cumva să mănânc chiar înainte de culcare şi că pentru a slăbi e important să faci exerciţii fizice.
        Niciuna dintre aceste idei nu are un fundament ştiinţific, iar multe dintre ele s-au dovedit complet eronate; dar având în vedere că le-am auzit de atâtea ori, mi se pare greu să renunţ la ele acum, adult fiind. Toţi moştenim concepţii similare, iar pe măsură ce înaintăm în vârstă, primim tot mai multe recomandări - bine intenţionate sau nu.
        Mănâncă mai puţine grăsimi. Redu consumul de zahăr. Mănâncă de cinci ori pe zi. Mănâncă mai multe legume cu amidon, nu sări niciodată peste mese, mănâncă puţin şi des, bea cel puţin opt pahare de apă pe zi, bea mai puţină cafea, mai puţin alcool, consumă mai puţină carne şi produse lactate, mănâncă mai mult peşte, foloseşte uleiuri vegetale în loc de unt, ţine evidenţa numărului de calorii şi consumă băuturi carbogazoase dietetice. Ne-am obişnuit să ni se spună cum, când şi ce ar trebui să mâncăm.
        Aceste mesaje provin din cele mai diverse surse: recomandări la nivel naţional, mijloace de comunicare în masă, reclame, etichetele alimentelor sau ambalajele cerealelor pentru micul dejun, plus afişele şi broşurile din spitale şi cabinetele medicilor. Având în vedere câte sfaturi primim, ar trebui să fim cu toţii sănătoşi, zvelţi şi protejaţi de bolile asociate alimentaţiei. Dar începând din anii 1980, incidenţa alergiilor alimentare şi cea a diabetului au crescut enorm în majoritatea ţărilor, iar cazurile de demenţă s-au înmulţit în mod inexplicabil. În pofida noilor metode de tratament, incidenţa afecţiunilor cardiace şi cea a cancerului sunt în creştere, iar curba speranţei de viaţă, după o recentă ascendenţă, s-a plafonat şi dă semne de declin.
        Copleşiţi de atâtea posibilităţi şi inundaţi de informaţii derutante, mulţi dintre noi vor o soluţie simplă şi rapidă. Chiar şi persoanele cele mai cinice pot ajunge să dea crezare unor recomandări nefondate, cu mesaje simpliste. Ne lăsăm vrăjiţi de pretinsele „beneficii" ale unor stiluri de viaţă precum veganismul, dieta ketogenă, dieta bogată în grăsimi şi săracă în carbohidraţi, dieta paleo, consumul de alimente minim procesate, alimentaţia fără gluten sau fără lectină, ori mitul suplimentelor de vitamine. Încrederea şi fermitatea susţinătorilor şi adepţilor acestor diete pot fi extrem de convingătoare.
        În ultimii ani, cercetările mele ştiinţifice s-au concen-trat tot mai mult asupra nutriţiei şi alimentaţiei. Am fost uimit să descopăr că foarte multe lucruri care ni s-au spus despre alimentaţie sunt, în cel mai bun caz, înşelătoare, iar în cel mai rău caz, de-a dreptul greşite şi periculoase pentru sănătatea noastră. După cum veţi vedea, acest lucru este valabil indiferent dacă sfaturile provin de la dieteti-cieni, medici, din recomandări guvernamentale, rapoarte ştiinţifice sau prieteni şi familie.
        Cum am ajuns în situaţia în care persoane fără nicio calificare să ne dicteze ce ar trebui să mâncăm? Este o situaţie unică în domeniul medicinei şi al ştiinţei. Motivele pentru care s-a ajuns aici sunt numeroase, dar eu aş enumera trei aspecte majore care ne împiedică să înţelegem mai bine alimentaţia şi nutriţia: studiile ştiinţifice deficitare, interpretarea greşită a rezultatelor acestora si industria alimentară. Hrana este cel mai important medicament, la care avem acces cu toţii. Este absolut necesar să învăţăm să-l folosim într-un mod cât mai înţelept.