Autor: Mares Theun alte cărți de autor(i)
Traducere: Doru Galben
Data apariţiei: martie 2022
Număr de pagini: 304
Format: 14,5x20,5 cm
ISBN: 978-606-95258-4-5
|
|
|
Prezentarea cărţii
Învățăturile toltece, vol.5 - umbrele focului lupului
Cu toţii căutăm schimbarea, chiar dacă de obicei într-un mod părtinitor şi ego-centric. In general, asta se manifestă prin faptul că vrem ca ceilalţi să se schimbe, indiferent dacă "ceilalţi" sunt oamenii din viaţa noastră sau circumstanţele pe care noi înşine le-am precipitat prin acţiunile noastre, trecute şi prezente. Dacă "ei" se schimbă, totul va fi ok, iar dacă "ei" nu vor să se schimbe, noi nu vom precupeţi niciun efort să îi facem să se schimbe, sau să ne dorim ca circumstanţele noastre să fi fie diferite. Generată de credinţele şi convingerile false, apatia născută din această mentalitate este distrugătoare a vieţii, în loc să fie susţinătoare a vieţii, şi în toate modurile posibile împiedică evoluţia. Acest lucru este adevărat pentru oricare colectiv, ca şi pentru oricare individ. Ceea ce în mod vădit lipseşte în lumea de astăzi este bunăvoinţa de a accepta responsabilitatea-răspunderea pentru inevitabilitatea schimbării, şi prin urmare, de a coopera inteligent cu aceasta. De aici şi râvna de a insista pe schimbarea în afara noastră, totodată rezervându-ne privilegiul de a adera dogmatic la credinţele şi prejudecăţile noastre personale, ca şi cum ar fi sacrosante şi inviolabile. Şi atunci, mai este de mirare că schimbarea este percepută ca forţă, indiferent de cine sau ce credem noi că administrează acea forţă percepută, indiferent dacă administrarea este omenească, supraomenească sau naturală? Ne dăm vreodată răgazul pentru a ne întreba cum şi de unde ne-am dobândit credinţele şi prejudecăţile? Pe ce se bazează credinţele şi prejudecăţile noastre, oare ne echipează ele adecvat pentru a face faţă provocărilor cu care ne confruntăm în prezent, ca indivizi sau colectivităţi sau umanitate? Deocamdată, peste tot în lume, vedem oameni care se agaţă cu disperare de cele vechi, în loc să îndrăznească să îmbrăţişeze cele noi. La baza acestor întrebări se află o întrebare fundamentală: oare ne vedem separaţi de tot şi toate şi de toţi ceilalţi, sau suntem dispuşi să recunoaştem că suntem cu toţii unităţi ale unui întreg indivizibil? Până atunci când vom binevoi să recunoaştem că suntem cu toţii interconectaţi, interdependenţi şi, prin urmare, interactivi, nu vom putea niciodată să facem vreun real progres care să nu ne fie impus din exterior. Prin urmare, adevărata întrebare este: suntem într-adevăr dispuşi şi binevoim să ne schimbăm, chiar şi dacă nu ni se impune? (Russell Braithwaite)
"Dacă simți că a merge pe Calea cu o inimă este pentru tine, și dacă, în inima inimilor tale, știi că în călătoria ta vei căuta adevăratul sens al libertății, atunci să știi că învățăturile toltece îți vor dezvălui scopul vieții, dar va depinde de tine, așa cum depinde de fiecare dintre noi, să găsești sensul în acest scop. Găsirea scopului este călătoria pe care niciunul dintre noi nu o poate evita, dar găsirea sensului este propria noastră călătorie unică în acea mare călătorie pe care o numim Unica Viață. Pentru a găsi acest sens, trebuie să practicămînvățăturile părții drepte, astfel încât să putem dobândi puterea necesară pentru a trăiînvățăturile părții stângi. Doar atunci dobândim acea deschidere completă a inimii care ne permite să reținem Nici-Un-Lucru, lăsându-ne spiritele să se avânte clare, puternice și libere. Doar atunci, indiferent din care grup de visători facem parte, începem să pricepem spiritul Lupului care privește viața ca pe o căutare a adevăratului sens al libertății. Și doar atunci capătă sens să privim viața ca fiind o simțire – un sentiment, și de aici, pornirea sinceră din inimă de a privi și de a simți, de a asculta și de a simți, savurând astfel fiecare moment al fiecărui pas, știind foarte bine că totul se va termina mult prea repede. Aceasta este Calea luptătorului, care este într-adevăr Calea libertății, și pe această cale dansează umbrele aruncate de către inimile înflăcărate ale celor care sunt cunoscuți drept Poporul Lup; deoarece, deși libertatea nu ține de un anumit grup de visători, Lupii sunt cei care iubesc cel mai mult să-și împărtășească pasiunea pentru libertate cu toți cei care aleg să pășească pe Calea cu o inimă. Această pasiune intensă pentru libertate este ceva specific Lupilor, deoarece, deși toate grupurile de visători cântă/radiază în libertate, Lupii sunt cei care au făcut-o nota/raza lor principală." (Mares Théun)
|