Autor: Jean du Chazaud    alte cărți de autor(i) Traducere: Dorina Radu, Simona Nicola Data apariţiei: septembrie 2021 Număr de pagini: 374 Format: 13x20 cm ISBN: 978-606-9078-13-6 48,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Secretul dezvăluit al corpului și spiritului

        Nu este oare un adevărat șoc științific să afirmăm că glandele hormonale dirijează creierul și nu invers? Această carte este ca o fereastră larg deschisă prin care autorul Jean du Chazaud reia și descrie cele patru tipologii glandulare ale savantului dr. Jean Gautier (1891-1968). Descrierea lor pasionantă apare ca o veritabilă caracterologie științifică, revelând o perspectivă diferită.
        Conexiunea care face legătura între idei provine din variațiile lente suferite de secrețiile hormonale. Astfel, aceste secreții nasc ideații cu afinități între ele, oricare ar fi momentul în care au fost înregistrate. În schimb, variațiile brutale ale acelorași secreții hormonale explică schimbările ideatice sau ideologice care apar brusc în gândirea noastră, fără ca asocierea ideilor să poată justifica acest lucru. Vibrațiile nervoase provenite de la un stimul care excită unul dintre cele cinci simțuri ale noastre va întâlni în fluxul sangvin cantitatea de hormoni necesară pentru înregistrarea acestuia.
        În cazul hipertiroidienilor, abundența secreției tiroidiene le oferă o memorie excelentă; în cazul altor indivizi, doar o suită de repetiții va putea permite secreției tiroidiene să asigure o înregistrare sau alta. Cu excepția cazurilor de hipotiroidie reală, în care memoria e aproape inexistentă, în cazul multor indivizi, vor fi necesare eforturi și repetiții susținute, toate acestea doar pentru o înregistrare mediocră.
        Paleta extrem de diversă a psihologiei umane nu-și condiționează la întâmplare înregistrările mnemonice. Acestea se efectuează în funcție de activități biochimice hormonale puternice care dau memoriei copilului calitățile specifice, acelea ale psihicului său. Senzațiile nu sunt decât amprente extrase din realități. Pe măsură ce avansează în viața școlară, realitatea devine din ce în ce mai abstractă și copilul trebuie să învețe cunoștințe, adică imagini verbale, ale căror sensuri le-a învățat, reprezentări imaginative, date științifice sau matematice lipsite de o realitate tangibilă.
        Hormonii acționează în simbioză și în sinergie. Astfel, un hormon specific are nu numai puterea de a acționa asupra propriilor celule-țintă, dar și aceea de a face să participe celelalte influențe hormonale la propria sa acțiune specifică. Acest lucru explică modulările influențelor endocrine. Toți hormonii posedă un radical biochimic aromatic cu dublă legătură de carbon care le dă proprietăți similare. Acest fapt ar explica de ce adrenalina, fixată în primul rând, nu poate reaminti decât înregistrări de fapte și lucruri concrete sau materiale.
        Rolul pe care-l joacă glandele noastre endocrine în formarea inteligenței devine acum mai clar. Știm că inteligența începe odată cu activitatea simțurilor, căci glandele sunt cele care ne incită să înregistrăm senzații și cunoștințe. Funcționarea obișnuită a glandelor și calitatea specifică a hormonilor determină în creier mai multe feluri de idei care prezintă asemănări. Aceste idei, care reprezintă din punct de vedere fiziologic vibrații hormono-nervoase, provin dintr-un regim hormonal care păstrează de obicei ambianța ideatică care stabilește cadrele mentalității noastre.
        Astfel, se nasc în creier gânduri învecinate. Fenomenul de vecinătate ideativă a incitat psihologii să admită asocierea de idei, dar asemenea idei pot fi înregistrate în perioade și circumstanțe foarte diferite. Tendințele hormonale care asigură alegerea și fixarea unor astfel de idei sunt cele care determină și rememorarea lor. Plecând de la aceste idei care adeseori revin spontan fără un motiv anume, noi gândim, medităm sau ne sistematizăm ideile, stabilind astfel elementele personalității noastre gânditoare.
        Elaborarea gândurilor noastre se derulează într-o ambianță care tinde să le reconecteze, să le clasifice în categorii mai mari. Fără acțiunile hormonale, n-ar exista nicio unitate în cadrul inteligenței; înregistrările noastre senzoriale și ideatice s-ar face la întâmplare și niciodată după un plan prestabilit. Dacă am fi incapabili să ne aducem aminte de aceste cunoștințe înregistrate, ideile cele mai surprinzătoare ar încolți în ființa noastră într-un mod aleatoriu.
        Dacă am vrea să studiem matematica, ne-ar veni în minte idei poetice, literare, de călătorie, sau amintiri din copilărie. Dacă secrețiile glandulare n-ar determina apariția ideilor în raport cu senzațiile, emoțiile și activitățile, ce s-ar mai alege de toate acțiunile noastre? Care ar fi situația îndrăgostitului care ar vrea să facă o declarație de dragoste și mintea lui i-ar pune la dispoziție doar idei banale și ridicole? Din fericire lucrurile nu se întâmplă în acest fel.
        Aflate la baza psihicului, senzațiile suferă transformări profunde, făcând posibilă asimilarea acestora de către intelect. Toate datele pe care le stabilim solicită o secreție definită și determinată printr-un procedeu extrem de precis. Grație acestui dozaj foarte exact, celulele cerebrale se pot imprima, putându-se constitui astfel o memorare precisă și clară pentru a obține o evocare rapidă și fără efort. Fără această exactitate și precizie, gândirea noastră ar cădea pradă unui haos total. Abstracțiunile complexe ar fi foarte greu de obținut, căci ar fi lipsite de orice stări sentimentale, care de altfel stau la baza originii lor.
        În încercările noastre psihologice sau în meditațiile noastre ne-am confrunta mereu cu gândurile cele mai contradictorii și cele mai puțin potrivite, fără ca noi să le fi ales. Această tendință se regăsește într-o mică măsură la subiecții de tip tiroidian. Poeții, de exemplu, pot recurge la ideații înfrumusețate, apelând la imagini și impresii sentimentale; mintea lor e imprecisă, cu o puternică tendință imaginativă.