Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz

        Cele trei texte fundamentale reproduse în cartea de față - Fama Fraternitatis, Confessio Fraternitatis și Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz - reprezintă singurele mărturii directe despre Frăția Rozacrucii. În afară de aceste trei documente care au stârnit polemici ce datează de patru secole, nu există nicio altă mărturie directă, după cum nu există niciun personaj istoric din perioada apariției textelor care să fi afirmat despre sine, în mod deschis, public și lipsit de orice îndoială, că ar fi membru al Frăției Rozacrucii.
        Astfel, toți cei interesați de studiul istoriei și al misterelor acestei societăți secrete trebuie să urmeze unul dintre cele mai importante îndemnuri valabile în mediul protestant în care a apărut Frăția: acela al întoarcerii la izvoare, al studierii directe a surselor scrise pe care le avem la dispoziție.
        Fama fraternitatis a apărut în 1614, în orașul german Kassel. Documentul vorbește despre o "reformă generală și universală a lumii întregi" și despre "ilustrul ordin al Rozacrucii". Această societate "a imaginat un limbaj cifrat și magic, precum și un dicționar, pentru a clasifica înțelepciunea lumii."
        În 1615, același editor din Kassel publica Confessio fraternitatis. Documentul are puternice accente milenariste și antipapale, specifice mediului protestant. Scopul publicării acestui nou document este lămurirea unor pasaje mai obscure din Fama fraternitatis, astfel încât oamenii de știință să poată înțelege deplina semnificație a textului:
        Nunta chimica a lui Christian Rosencreutz a fost tipărită în 1616, la Strasbourg. Este un text alegoric, o povestire la persoana întâi a experienței inițiatice a lui Christian Rosencreutz (nume simbolic, ce poate fi tradus drept "creștinul trandafirului și al crucii"). Acțiunea se petrece în 1459 când, pe parcursul a șapte zile, Christian participă la nunta alchimică a regelui și a reginei, care se încheie cu moartea și învierea cuplului regal. Și în acest document, ca și în Confessio fraternitatis, alchimia este considerată un proces de regenerare spirituală și un izvor de renaștere interioară, și nu o modalitate de a transforma diferite metale în aur.
        Apelul făcut de autorii documentelor rozacruciene către savanții Europei timpului și-a găsit ecoul imediat, nu numai în cercurile intelectuale, dar și în cele religioase și politice din Europa vremii, aflată în preajma izbucnirii Războiului de 30 de ani. Într-adevăr, într-o perioadă de numai 6 ani, între 1614 și 1620, aveau să fie publicate nu mai puțin de 400 de cărți în care erau discutate cele trei documente.