Autor: Confucius alte cărți de autor(i)
Traducere: Lucian Pricop
Data apariţiei: noiembrie 2020
Număr de pagini: 160
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-8893-53-2
|
|
|
Prezentarea cărţii
Analecte
Forma
mentis înseamnă
starea minții.
A cărei
minți?
A individului? Nu aceea a unui singur individ, ci a unui număr
suficient de mare de indivizi pentru a putea vorbi de o stare
colectivă.
Există
așa
ceva? Peste tot unde vedem că
lumea se comportă
la fel: un milion de tineri poartă
simultan aceiași
blugi, eventual rupți,
lumea se supune modei; există
mode intelectuale și
filosofii la modă. Forma minții
e
deci un indicator bun pentru a explica de ce anumite cărți
de filosofie au schimbat societatea și
continuă
să
o influențeze
cu fiecare nouă
generație
de cititori.
Confucius
este numele latinizat al lui Kong Fu-zi ("Maestrul Kong"),
întemeietorul
confucianismului. Pe numele său
adevărat
Kong Qiu, Confucius a văzut
lumina zilei către
jumătatea
secolului 6
î.H.
în
provincia Shantung, într-o
familie în
care tatăl
aparținea
aristocrației
militare inferioare. După
50 de ani se dedică
instruirii unui grup restrâns
de discipoli cu mijloace modeste, pe care încearcă
să-i
transforme în
jun zi (oameni
aleși).
Modelul
pe care l-am putea avea în
minte ca să
ne facem o idee despre jun
nu
este cavalerul medieval, ci gentleman-ul
care excelează
prin corectitudine formală
în
toate împrejurările
vieții,
de la cele mai banale până
la cele mai neașteptate.
Faptul care asigură
lucrurilor caracterul lor propriu (li),
situațiilor
sociale continuitate, omului poziția
sa în
ansamblul societății
este ritualul.
Morala confucianistă,
care va sta la temelia imperiului chinez până
în
1911, nu era o morală
aristocratică,
ci burgheză.
Ea nu consolida privilegiile nașterii,
ci pe acelea ale educației
și
comportamentului formal; ea nu favoriza avântul
militarului, ci răbdarea
funcționarului. Cele
două
părți
care alcătuiesc
această
carte sunt pentru întâia
dată
așezate
într-un
același
volum. În
acord cu structura colecției
Forma
mentis,
am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber -
Confucianism și
taoism - iar pe post de postfață
am scris un text susceptibil să
lămurească
actualitatea confucianismului,
față
cu "mișcările
culturale" clasice, moderne sau contemporane.
Pentru
această
traducere în
limba română
a Analectelor,
am consultat mai multe ediții
engleze, franceze și
italiene. Am redactat câteva
note infrapaginale pentru a oferi lămuriri
asupra unor nume proprii și
idei circulate în
istoria și
filosofia antumă
și
postumă
a lui Confucius.
Dacă,
așadar,
confucianismul urmărește
un scop salutar, nu este totuși
o soteriologie religioasă.
Într-adevăr,
confucianul nu are o concepție
negativă
asupra lumii, ca budistul sau creștinul;
el nu înțelege,
spre deosebire de daoist, nemurirea ca pe ceva care se poate câștiga
individual, ci ca pe un țel
deja atins de succesiunea naturală
a generațiilor;
el nu are o relație
directă,
adesea problematică
și
dureroasă,
cu Dumnezeu precum
evreul și
nu tremură
în
fața
Cerului ca un musulman înaintea
lui Allah. Confucianismul nu menește
omului vreun alt scop decât
acela de a-și
desăvârși
umanitatea prin îndeplinirea
datoriilor potrivit cu ceea ce este adevărat
și
drept: tatăl
trebuie să
fie tată,
fiul să
fie fiu.
|