Autor: Chico Xavier alte cărți de autor(i)
Traducere: Aquarius
Data apariţiei: decembrie 2021
Număr de pagini: 254
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-8742-90-8
30,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Calea inspiratoare a luminii dumnezeiești
În timp ce dureroasele tranziţii ale secolului 20 se anunţau în zăngănit de arme, forţele spirituale se reuneau pentru marile reconstrucţii ale viitorului. Dincolo de aparenţe se apropie pentru noi toţi momentul în care va avea loc evaluarea dumnezeiască a tuturor valorilor pământeşti pentru a face să apară renaşterea energiilor dumnezeieşti creatoare ce vor aduce zorii unei lumi noi şi tocmai de aceea este binevenit să ne amintim de ascendentul mistic al tuturor civilizaţiilor ce au apărut şi apoi au dispărut rând pe rând. Putem face aceasta evocând marile perioade ale umanităţii, cu toate mizeriile şi splendorile căci toate acestea s-au petrecut spre a afirma realităţile spirituale ce se află mai presus de toate fenomenele iluzorii, tranzitorii ale materiei. Acest efort de sinteză va fi un efort al credinţei ce îşi revendică poziţia în faţa ştiinţei oamenilor şi a religiilor separativităţii, cu busola adevăratei înțelepciuni. Prin faţa ochilor noştri spirituali trec fantomele civilizaţiilor moarte, ca şi cum ne-am afla în faţa unui „ecran" minunat. Sufletele îşi schimbă veşmintele carnale în curgerea neîncetată a secolelor; ele construiesc edificiul milenar al evoluţiei umane cu lacrimile şi suferinţele lor, iar ecourile dureroase ale chinurilor lor ajung până la urechile noastre. Trec prin faţa ochilor noştri primele aşezări ale omului şi marile lui oraşe, transformate în osuare tăcute. Timpul, ca patrimoniu dumnezeiesc al spiritului, reiterează neliniştile şi frământările fiecărui secol, pentru a lumina drumul experienţelor umane. Trec rase şi generaţii, limbi şi popoare, ţări şi frontiere, ştiinţe şi religii. Un suflu dumnezeiesc pune în mişcare toate lucrurile în acest minunat vârtej. Se instaurează astfel ordinea care echilibrează toate fenomenele şi mişcările edificiului planetar, întărind legăturile eterne care unesc marea lui familie. Se poate vedea atunci firul indestructibil pe care sunt înşirate secolele de experienţe pământeşti şi care le uneşte armonios unele cu altele, pentru a alcătui tezaurul nemuritor al sufletului omenesc în glorioasa lui ascensiune către Infinit. Rasele sunt înlocuite cu alte suflete, iar generaţiile constituie faze ale uceniciei şi progresului lor; limbile sunt forme de expresie evoluând către expresia unică a fraternităţii şi iubirii, iar popoarele sunt membrii dispersaţi ai unei mari familii, ce lucrează pentru întemeierea definitivă a comunităţii sale universale. Fiii săi cei mai elevaţi în planul valorilor spirituale sunt răsplătiţi de Justiţia Supremă, care de acolo, de Sus, face legile pentru toate lumile Universului: ei pot vizita celelalte patrii siderale şi se pot întoarce apoi pe Globul Pământesc într-un efort binecuvântat de îndeplinire a unor misiuni regeneratoare în cadrul bisericilor şi academiilor pământene. Pe ecranul magic al studiilor noastre îi remarcăm pe aceşti misionari, pe care lumea i-a răstignit prin lipsa de înţelegere a sufletelor vulgare; dar în toate şi peste toate străluceşte lumina acestui fir de spiritualitate care îndumnezeieşte materia, reunind într-un şirag munca civilizaţiilor, iar mai sus, dominând „ecranul" observaţiilor şi studiilor noastre, vedem izvorul de lumină extraordinară de unde pleacă primul punct geometric al acestui fir de viaţă şi de armonie care echilibrează şi umple tot Pământul într-o apoteoză de mişcări şi străluciri dumnezeieşti. Sărmanii noştri ochi nu pot discerne detalii în această strălucire orbitoare, dar ştim că firul de lumină şi viaţă stă în mâinile Sale. El este Cel care susţine toate elementele active şi pasive ale existenţei planetare. În inima Sa augustă şi milostivă se află Cuvântul Începutului. Un suflu al Voinţei Sale poate reînnoi toate lucrurile, iar un gest al Său poate transforma înfăţişarea tuturor orizonturilor pământeşti. Au trecut generaţiile din toate timpurile, cu neliniştile şi frământările lor. Războaiele au însângerat drumul popoarelor, în peregrinările lor neîncetate către cunoaşterea superioară.
|