La începutul timpului

       Din cele mai vechi timpuri, pământenii şi-au ridicat ochii spre Cer. Uimiţi şi fascinaţi în acelaşi timp, cei de pe Pământ au învăţat Căile spre Cer: poziţiile stelelor, ciclurile Lunii şi ale Soarelui, axa înclinată a Pământului. Cum a început totul, cum se va termina şi ce se va întâmpla între aceste momente?
       Cerul şi Pământul se încrucişează la orizont. Timp de milenii, pământenii au privit cum stelele nopţii cedau locul razelor Soarelui în acel loc de întâlnire şi au ales ca punct de referinţă momentul în care ziua şi noaptea sunt egale, ziua echinocţiului. Iar omul, cu ajutorul calendarului, a consemnat din acel moment, timpul pământesc.
       Pentru a identifica cerul înstelat, bolta a fost împărţită în 12 părţi, cele 12 case ale zodiacului. Dar odată cu trecerea mileniilor, „stelele fixe" păreau să nu fie deloc fixe, iar ziua echinocţiului, ziua noului an părea să se schimbe de la o casă zodiacală la alta; apoi, timpului pământesc i s-a adăugat timpul ceresc - începutul unei noi ere, o nouă epocă.
       În pragul unei noi ere, când răsăritul Soarelui, în ziua echinocţiului de primăvară, are loc în casa zodiacală a Vărsătorului, şi nu aşa cum s-a întâmplat în ultimii două mii de ani, în casa zodiacală a Peştilor, mulţi se întreabă ce anume ar putea prevesti acest fenomen: o schimbare bună sau rea, un nou început ori un sfârşit, sau... nimic?