Autor: Joseph și Caroline Messinger    alte cărți de autor(i) Traducere:  Data apariţiei: iulie 2014 Număr de pagini: 392 color Format: 17x24 cm ISBN: 978-606-587-222-6 80,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Cartea gesturilor

        Peste 300 de imagini și o descriere simplă a gesturilor pe care le întâlniți în viața de zi cu zi vă permit acum să vă specializați în decodarea gesturilor și să vă amuzați decodând semnalele pe care vi le trimit interlocutorii dumneavoastră. Pornind de la modul de a strânge mâna cuiva și de la felul în care ne încrucișăm picioarele sau ne încruntăm, putem afla ce climat mental și ce personalitate avem.
        Cu ajutorul acestei cărți puteți învăța foarte ușor care sunt atitudinile și pozițiile care vă dezavantajează (și trebuie corectate) și care sunt cele pe care e bine să le valorificați, pentru a le transmite celorlalți un semnal pozitiv privitor la personalitatea și capacitățile dumneavoastră.
        Corpul este un teritoriu în permanentă mișcare, o masă care se agită, un conglomerat de molecule care se exprimă printr-o explozie de gesturi diverse și variate, cea mai mare parte dintre ele fiind total insignifiante. Gesticulații care nu corespund decât nevoii de a oferi cuvântului un relief gestual dublat de un decor emoțional.
        Căci fiecare mișcare a corpului este expresia unei reacții emoționale fără ca această reacție să fie totuși semnificativă. Gestul devine limbaj atunci când se repetă în mod constant, mereu în același mod și într-un context identic. Corpul este terenul de joc al gestului și relieful cuvântului. El îi oferă acestuia o a treia dimensiune. Ea este rezultatul a trei decenii de observație, de curiozitate activă și de cercetări empirice în interiorul unui continent uitat, care abia cum începe să stârnească interesul publicului.
        Fără această viziune "semantică" a mișcărilor recurente ale corpului, limbajul gesturilor n-ar fi decât o digresiune plăcută, dar fără fundament psiho-anatomic. Niște speculații, dintre care unele se dovedesc juste, amestecate cu interpretări fanteziste la care am aderat la începutul cercetărilor mele.
        De exemplu, dacă subiectul vostru are mâinile încătușate, deși contextul poate modifica interpretarea generică, știind că încheieturile mâinilor reprezintă simbolic mecanismele de decizie sau de alegere, se poate afirma cu certitudine că mâinile încătușate pot indica fie o indecizie, fie incapacitatea de a face o alegere. "Are mâinile legate", cum se spune de obicei. Mai rămâne totuși un element legat de context. Este indecis sau refuză să facă o alegere?
        Alt exemplu contextualizat: un ministru afirmă verbal că dorește o schimbare în privința unui punct de litigiu cu colegii săi din guvern. În timp ce-și exprimă dorința, lasă pleoapele în jos pentru o clipă. Ce legătură poate exista între expresia abia perceptibilă și conținutul discursului? Pleoapele reprezintă granița dintre adevăr și vis. Ministrul dorește, dar știe deja că dorința lui nu este decât o promisiune irealizabilă sau o minciună pioasă.
        Exercițiile de interpretare gestuală fondate pe baze psiho-anatomice sunt piatra unghiulară a sistemului pe care l-am pus la punct și care face din semiotica gestuală un embrion de limbaj inteligibil…
        Când alesul inimii voastre își pișcă lobul urechii stângi tot timpul, apucându-l între degetul mare și arătător (de la mâna stângă, evident), are o fantasmă din care faceți parte. Plăcerea (degetul mare stâng) de a vă poseda (arătătorul stâng) este deja prezentă virtual în mintea lui sub forma unei fantasme (lobul stâng). Evident, contextul influențează interpretarea acestei scene.
        Dacă același gest este făcut de un client pe care încercați să-l convingeți, nu vă gândiți la cine știe chestii, acesta își imaginează ce-o să facă pentru a vă obliga să mai lăsați din... preț, iar fantasma lui se referă la beneficiul pe care o să-l aibă. Cunoscând interpretarea acestei secvențe gestuale pe care el o reproduce sub ochii voștri de o jumătate de oră, sunteți în avantaj deja..