Autor: Dan Bozaru    alte cărți de autor(i) Traducere:  Data apariţiei: noiembrie 2005 Număr de pagini: 192 Format: 13x20 cm ISBN: 973-8471-38-9 35,00lei 32,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Alimentaţia în practica yoga

        Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze în mod sintetic şi cât se poate de concis o problemă care, cel puţin omului contemporan, i se prezintă destul de spinoasă sau lipsită de prea mare importanţă.

        Ceea ce considerăm inedit, este prezentarea unei alimentaţii juste şi raţionale, mai ales din punct de vedere yoghin, adică explicată, îmbogăţită şi corelată cu punctele de vedere, observaţiile şi practicile milenarului sistem yoga.
        Chiar de la început facem precizarea că o astfel de alimentaţie inteligentă nu poate fi concepută decât în absenţa cărnii şi a produselor din carne, a tutunului, alcoolului şi cafelei.

        Cei înveteraţi în a face mereu apel la celebrul triolet: cafea, tutun, alcool, pot avea la început măcar bunăvoinţa de a citi cele câteva elemente şi argumentaţii de bază privind consumul celor menţionate mai sus în viaţa de toate zilele, urmând ca mai apoi să-şi formuleze o părere asupra acestui aspect.
         Omul obişnuit are, de cele mai multe ori, un fel de fobie în a cataloga o persoană care nu consumă carne, care nu bea şi nu fumează, drept fanatică sau sectantă.

        El nu prea ştie sigur ce înţelege prin aceste cuvinte, dar totuşi le foloseşte, simţindu-se oarecum împăcat cu faptul că marea majoritate a celor din jur - după cum lesne se poate constata - duc o viaţă apropiată de cea a lui.

        Un astfel de om ignorant, lipsit de o minimă cunoaştere în domeniu, va continua să contrazică, să combată şi chiar să lupte cu o mare înfocare împotriva unei alimentaţii lipsită de carne.
        Experienţa dobândită de-a lungul multor ani mi-a permis să înţeleg mecanismul subconştient al unei astfel de atitudini.

        De fapt, omul obişnuit se simte într-un fel ameninţat de o eventuală schimbare a unui trai sau concepţii - spune el: împământenite - ce ar necesita un oarecare efort, cel puţin la început.

        Fiind departe de a recunoaşte acest aspect lăuntric, el caută fel de fel de explicaţii, justificări şi contralovituri, dintre care două se impun cu precădere:
   1) cea a necesarului de proteine, care nu poate fi asigurat decât prin consumul de carne.

        Acesta este, de obicei, atuul folosit de medicii alopaţi moderni, care se confruntă ei înşişi cu bolile şi suferinţele generate de o alimentaţie dezordonată.

        Ne întrebăm, în legătură cu aceasta, dacă un orb poate oare să conducă pe un alt orb spre limanul păcii şi al siguranţei!

        Se pare că la cei orgolioşi şi plini de sentimentul unei suficienţe interioare nu este de ajuns nici un argument şi nici o dovadă, oricât de evidentă ar fi ea.

        Cu toate acestea, noi vom prezenta în lucrarea de faţă o justificare cât se poate de clară a acestui aspect, care se pare că îi chinuie pe mulţi, aruncându-i în angoasa incertitudinii dacă e bine sau nu să renunţi la consumul de carne.
   2) cea a propriei amăgiri, în sensul că poate nu este absolut necesar să se renunţe definitiv la consumul de carne.

        Nu putem decât să zâmbim condescendent faţă de astfel de atitudini, la urma urmei, destul de imature.

        Dacă s-ar înţelege just adevăratele raţiuni (atât fizice cât şi subtile) ale eliminării cărnii din alimentaţie, acest lucru n-ar mai apare ca un simplu moft, ci ca un lucru firesc, ce decurge dintr-o experienţă milenară.
        Astfel de comportamente reprezintă tot atâtea semnale de alarmă în ceea ce priveşte omul zilelor noastre; ele ne atenţionează asupra falselor lui intenţii, asupra lipsei de luciditate şi a unui scop cu adevărat nobil de urmat (fiind vorba, la urma urmei, de propria lui fiinţă), asupra orgoliului şi îngustimii universului în care el îşi duce viaţa.