Autor: Chogyam Trungpa    alte cărți de autor(i) Traducere: Octav Bozântan Data apariţiei: octombrie 2008 Număr de pagini: 227 Format: 15x23 cm ISBN: 978-973-8975-23-1 25,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Eliberarea de materialismul spiritual

        Să umbli pe o adevărată cale spirituală este un proces foarte subtil; nu este ceva în care să te arunci cu naivitate.

        Există numeroase urme ce duc către o versiune a spiritualităţii distorsionată şi egocentrică; ne putem amăgi pe noi înşine gândind că ne dezvoltăm spiritual, când de fapt noi ne întărim egocentrismul prin tehnici spirituale.

        Această distorsionare fundamentală poate fi considerată materialism spiritual.

        Este important de ştiut că scopul principal al oricărei practici spirituale este eliberarea din mrejele egoului.

        Aceasta înseamnă să te îndepărtezi de dorinţa lui constantă de a crea propria versiune mai înaltă, mai spirituală, mai transcedentală a cunoaşterii, a religiei, a virtuţii, a judecăţii, a confortului sau a orice i se pare că îi este de folos.

        Trebuie să ne eliberăm de materialismul spiritual.

        Dacă nu o facem, dacă, de fapt continuăm să-l aplicăm asupra propriei persoane, ne vom trezi până la urmă posesorii unei colecţii impresionante de căi spirituale. Şi doar atât.

        Vasta noastră colecţie de cunoaştere şi experienţă este doar o parte a manifestării egoului, un fragment din uriaşa sa prezenţă.

        O raportăm la lumea înconjurătoare şi, prin aceasta, ne întărim convingerea că existăm cu certitudine ca persoane „spirituale”.

        Din păcate, n-am creat decât o prăvălie, o prăvălie de antichităţi. Om fi noi specializaţi în antichităţi orientale, creştin medievale sau de orice alt soi, indiferent de civilizaţie sau moment istoric, dar, fără îndoială, nu ne-am deschis decât un alt anticariat.

        Înainte de a fi umplut prăvălia cu atâtea lucruri, camera era frumoasă: pereţii văruiţi în alb, o podea simplă şi o lampă luminoasă agăţată în tavan.

        În mijlocul camerei era un singur obiecta de artă şi acela era frumos. Toţi cei care intrau îi apreciau frumuseţea. Inclusiv noi.

        Dar nu ne-a fost de ajuns şi ne-am zis: deoarece acest singur obiect îmi face camera atât de frumoasă, dacă am să adaug şi alte antichităţi, camera va deveni mult mai frumoasă.

        Aşa că am început să adunăm şi rezultatul a fost un haos.