Autor: Fritjof Capra alte cărți de autor(i)
Traducere: Doina Ţimpău
Data apariţiei: 2004
Număr de pagini: 336
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-31-2228-9
33,00lei
Momentan indisponibil
|
|
|
|
|
|
Prezentarea cărţii
Taofizica
Lucrarea de faţă reprezintă o inedită explorare a paralelismului dintre fizica modernă şi filosofiile orientale, avansând ideea conform căreia tradiţiile misticii orientale pot constitui un cadru filosofic coerent celor mai avansate teorii din fizică. Cu cinci ani în urmă am trăit o experienţă care m-a determinat să o apuc pe un anumit drum şi care a condus la redactarea acestei lucrări.
Mă aflam pe malul oceanului într-o după-amiază de vară târzie, priveam valurile rostogolindu-se şi-mi ascultam propria respiraţie când, deodată, am avut revelaţia întregului meu univers angajat într-un dans cosmic gigantic.
Fiind fizician, ştiam că nisipul, pietrele, apa şi aerul din jurul meu sunt formate din molecule şi atomi în vibraţie, iar acestea la rândul lor, din particule care interacţionează producând sau distrugând alte particule.
Ştiam, de asemenea, că atmosfera terestră este permanent bombardată de fascicule de „raze cosmice”, particule de mare energie care suferă multiple ciocniri.
Toate acestea îmi erau familiare din cercetările mele în fizica energiilor înalte, dar până în acel moment le receptasem numai la nivelul graficelor, diagramelor şi teoriilor fundamentate matematic.
Acolo, pe acea plajă, experienţa mea trecută se însufleţi; am „văzut” cascade de energie revărsându-se din spaţiul în care particulele erau create şi distruse ritmic; am „văzut” atomii elementelor şi pe aceia ai propriului meu corp prinşi în dansul cosmic al energiei; i-am simţit ritmul şi i-am „auzit” muzica şi în acel moment am ştiut că acesta era Dansul lui Shiva, zeul dansatorilor, cel divinizat de hinduşi. Am petrecut mulţi ani desăvârşindu-mi studiile de fizică şi am fost implicat alţi câţiva ani în munca de cercetare. în acelaşi timp am ajuns să mă interesez de mistica orientală şi să constat asemănările acesteia cu fizica modernă.
Mă fascinau mai ales enunţurile paradoxale din Zen care-mi aminteau de paradoxurile teoriei cuantice.
La început, a face legătura între ele era un exerciţiu pur intelectual. Depăşirea prăpastiei care exista între gândirea raţională, analitică şi experienţa meditaţiei asupra adevărului mistic a fost şi este, încă, foarte dificilă pentru mine. La început am fost ajutat de „ierburile care dau putere”, cele care dau libertate gândului să zboare; ele mi-au arătat cum starea de clarviziune se instalează de la sine, fără efort, izvorând din adâncurile conştiinţei, îmi amintesc prima experienţă de acest fel.
Venind după ani de exerciţiu al gândirii raţionale, a fost atât de copleşitoare încât m-a făcut să izbucnesc în lacrimi şi să încerc apoi, ca şi Castaneda, să prind în cuvinte revărsarea de impresii. Mai târziu a venit experienţa Dansului lui Shiva.
A fost urmată de experienţe similare care m-au ajutat treptat să înţeleg că viziunea asupra lumii pe care o conturează fizica modernă este în acord cu aceea care străbate din străvechea înţelepciune orientală.
De-a lungul anilor am păstrat pe hârtie multe observaţii şi am scris câteva articole despre conexiunile pe care le descopeream până când mi-am rezumat experienţa în această carte.
|