Chaturanga

        Un roman în care dragostea şi religia joacă şah, sau mai bine zis chaturanga, strămoş al nobilului joc, ce se joacă nu în doi, ci în patru...

        Cel mai neobişnuit şi mai frapant roman al lui Tagore, Chaturanga este tot ceea ce nu vă aşteptaţi de la o carte a Indiei, ţara religiei.

        Aici personajele "pozitive" sunt ateii, iar "credincioşii" sunt puşi la colţ.

        Ipocrizia religioasă, falşii maeştri, fascinaţia sectelor, locul femeii, al senzualităţii şi al dragostei în tot acest aranjament - sunt subiecte tabu abordate de Tagore în acest roman mic, dar tulburător şi exploziv.

        Publicată în 1916, Chaturanga, această Pasăre spin a Asiei, una dintre cele mai dramatice şi mai intense cărţi ale autorului, este o stranie poveste despre iubire şi rivalitate.

        Doi prieteni, atei convinşi, devin printr-o spectaculoasă schimbare de destin, fervenţi ucenici ai unui guru religios.

        Atunci când în viaţa lor apare frumoasa Damini, totul se năruie în jur.

        Iconoclaşti convinşi, cei doi militează, în moduri cât se poate de diferite, pentru eliberarea minţii din chingile ipocriziei sociale, care a tranformat religia într-o dogmă obeză şi crudă.

        Odată cu Chaturanga, Tagore introduce în literatura universală personaje şi idei memorabile: tulburătoarea şi puternica Damini, intrând în luptă cu Dumnezeu şi cu minţile masculine, întunecate de idei prea măreţe, într-un secol misogin... ori strălucitorul Jagamohan, suflet de ateu, duşman al Divinităţii, care este tot ceea ce ar trebui să fie un om crescut în spiritul religios - bun până la sacrificiu, plin de dragoste şi compasiune pentru tot ceea ce-i omenesc.