Burebista şi Sarmizegetusa

        Lucrarea constituie prima abordare exhaustivă şi neideologizată a operei şi personalităţii marelui rege al antichităţii.

        Prin intermediul metodei interdisciplinare (utilizând psihologia, sociologia, etc) este analizată activitatea lui Burebista ca tânăr rege, apoi ca rege al tuturor dacilor.

        Graţie programelor de astronomie de ultimă generaţie a fost posibilă demonstrarea faptului că sanctuarele Sarmizegetusei redau în plan orizontal imaginea cerului (poziţia planetelor) de la solstiţiul de vară din anul 65 î.H.

        Imaginea de fondator al Sarmizegetusei pe care o are Burebista reiese şi din datele pe care ni le oferă numismatica ori arheologia.

        În perioada când Burebista şi Deceneus guvernau împreună regatul dacilor, în capitala Sarmizegetusa exista o adevărată şcoală de filosofie.

        Regăsim în alcătuirea şi structurarea sanctuarelor etapele pe care trebuia să le parcurgă sufletul pentru a deveni nemuritor.

        În finalul cărţii, autorul analizează mentalitatea colectivă a dacilor pe care o compară cu cea a romanilor şi cu a descendenţilor lor, românii.