Autor: Anatol Basarab alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: mai 2017
Număr de pagini: 564
Format: 14x21 cm
ISBN: 978-973-0-23899-0
|
|
|
Prezentarea cărţii
Numerologia în viaţa fiecăruia
Numerologia este o ştiinţă foarte veche, şi îşi are originea în negura timpului. Foarte mult timp aceasta ştiinţă despre numere a fost ţinuta în mare taină de restui oamenilor şi era destinată unui cerc restrâns de iniţiaţi.
Aceştia cunoşteau tainele numerologiei dar din anumite considerente foarte bine întemeiate nu se grăbeau să le împartă omenirii.
Ei considerau că aceste taine şi informaţii sunt atât de puternice încât dacă ar nimeri în mâinile unor oameni răi, ar putea utilizându-le în scopuri egoiste, să influenţeze în mod negativ întreaga omenire. În afară de aceasta, ştiinţa numerelor - numerologia, era destul de greu de abordat şi de aceea era destinată doar unor minţi luminate. Metodele de iniţiere erau destul de complicate şi necesitau ample cunoştinţe din alte domenii şi ştiinţe. Acela care era primit în acea scoafă trebuia să cunoască matematica, geometria, filosofia, fiziologia şi multe, multe altele. Numerologia ca ştiinţă se regăseşte la toate civilizaţiile vechi. Nimeni nu poate spline cu exactitate când şi unde a apărut pentru prima dată.
Cunoaştem doar că această stiinţă a ajuns până la noi datorită lui Pitagora. Acesta este un filosof grec din secolul al VI-lea î.e.n. Mesajul esenţial al lui Pitagora: "totul este orânduit după număr".
Se consideră că matematicile şi numerologia au acelaşi părinte: Pitagora, care este cunoscut îndeosebi pentru tabla înmulţirii şi teorema ipotenuzei, care spune "Într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor". Despre Pitagora se cunoaşte foarte puţin. El s-a născut pe insula Samos. A făcut călătorii în Egipt, Babilbn şi India unde şi-a însuşit cunoştinţele vechi ale orientului.
Aproximativ în anul 530 î.e.n. a organizat o frăţie religioasă şi o şcoală filozofică în Croton - colonie grecească în sudul Italiei. Viaţa în ordinul pseudo-religios înfiinţat de Pitagora era foarte aspră deoarece catehismul pitagoreic spunea: "...trupul este un veşmânt străin, iar plăcerea este în toate împrejurările ceva rău: căci ne-am născut pentru a fi pedepsiţi, să ne curăţim, şi astfel să evoluăm...". Toţi cei care făceau parte din şcoala lui Pitagora se numeau pitagoreici şi practicau o retragere şamanică în faţa lumii, care se numea "askesis" - cuvântul din care a apărut cunoscutul "asceză".
Regimul de viaţă era foarte dur cuprinzând cel mult 4-6 ore de somn, o hrană total naturistă şi foarte multe ore de exersare a tehnicilor şamanice. Pitagora pregătea astfel iniţiaţi şamani care combinau "funcţiile" de mag, naturalist, filosof, tămăduitor, sfătuitor public, predicator, dintre care ultimii doi erau iniţiaţi în numerologie. Cetăţenii au fost indignaţi de comportamentul lui Pitagora şi a ucenicilor lui si i-au alungat. Nici o mărturie scrisă de-a lui Pitagora sau a ucenicilor săi nu s-a păstrat până în zilele noastre. El credea în reîncarnare şi îi sunt atribuite nişte cugetări destul de ciudate, le-am zice superstiţii.
Unele dintre ele arată ca Pitagora se temea de magia neagră şi ştim bine că nu fără motive: "Scuipă pe unghiile şi părul tăiat, dimineaţa aşterne-ţi patui şi netezeşte cu mâinile locui unde ai dormit; nu purta inele; nu răscoli focul cu sabia; când te încalţi începe cu piciorul drept, dar când îţi speli piciparele începe cu stângul". Iată încă una, cea mai interesantă: "NU RÂDE FĂRĂ MOTIVE". Blajinul Bertrand Rodes aduce în cartea sa Şamanii lumii antice câteva date inedite despre Pitagora. "Mulţi s-au întrebat de unde proveneau teoriile lui Pitagora despre reîncarnare si despre diferenţa intre sufletul nemuritor - scânteia divină şi corpul - destinat morţii. Răspunsul vine chiar de la el, care afirma că mai trăise şi fusese tot şaman, iar în timpul vieţii în care se numea Pitagora căpătase cunoştinţa vieţilor anterioare". Regula de viaţă în ordinul religios înfiinţat de Pitagora era determinată de aşteptarea "vieţii de apoi".
Acest lucru aminteşte de cultul lui Zamolxis, care propovăduia nemurirea sufletului şi viaţa de după moarte, aşa cum spunea Herodot: "... dacii se cred nemuritori...". Tabelele tainice aduse de către Pitagora din Egipt aveau o valoare deosebită, deoarece cu ajutorul lor magii puteau prevesti destinul fiecărui om. Cercetând acest domeniu nu aş putea spune cu certitudine că Pitagora este cel care a descoperit numerologia, deoarece această ştiinţă se regăseşte şi la alte popoare, cum ar fi evreii, sumerienii şi altele.
Ca ştiinţă divină ea este mult mai veche decât acei "zei civilizatori". Unii numerologi cred că această ştiinţă a fost adusă pe pământ de Maeştrii spirituali veniţi de pe alte planete pentru a ajuta omenirea să-şi găsească drumul corect. Sfintele Scripturi spre exemplu sunt marcate de simbolistica numerelor. Biblia este un document cifrat şi evreii ne-au transmis învăţătura lor despre numere prin Cabala.
Sfântul Augustin spunea că: "neînţelegerea numerelor împiedică descifrarea multor pasaje figurate şi mistice din scripturi...". Se ştie că Descartes s-a inspirat din numerologia pitagoriană pentru tratatul lui de geometrie. Dacă despre alfabetele popoarelor se mai ştie câte ceva, unele au chiar şi autori, cum ar fi cel chirilic, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cifre.
Un singur lucru este cert: cifra ascunde în spatele ei ceva mai mult decât un simplu semn grafic. De fapt acelaşi lucru se poate spune şi despre litere. Nimeni nu ne-a învăţat de ce literele şi cifrele se scriu anume aşa şi nu cumva altfel.
De ce avem anume nouă cifre în primul rând matematic şi nu să zicem şaisprezece după care să urmeze al doilea rând care ar fi compus din combinaţia primelor şaisprezece. În această lucrare veţi face o incursiune în acest domeniu necunoscut şi poate veţi afla multe lucruri utile pentru a le aplica cu folos în viaţa de toate zilele.
|