Autor: Ovidiu-Dragoş Argeşanu    alte cărți de autor(i) Traducere:  Data apariţiei: 2006 Număr de pagini: 382 Format: 14x21 cm cartonat ISBN: 978-973-87913-1-2 35,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Devenirea

        Acum trebuia să se pregătească pentru mâine ca să ia puterea demonului. Pentru asta trebuia să îl ducă în faţa Celui de Sus învins, legat. Asta nu era o problemă, o mai facuse. Bolnavii se duceau la Liturghie şi în timpul slujbei se vindecau.

        Nu ştiau că cel care le lua chinul păcatelor era el, intrau pe uşă bolnavi şi, minune, ieşeau sănătoşi. Din când în când câte un copil vindecat povestea cum ieşise din el câte un duh necurat şi cum venise un înger îmbrăcat în haine albe şi îi tăia capul.

        Nu ştiau însă ce stătea în spatele acestor lucruri şi acum trebuia să ia puterea demonului în el şi să aibe puterea să-l învingă din interior.

        O mai simţise, puterea lui, ura, mânia, disperarea şi apoi frica, plânsetul şi durerea lor când pierdeau un suflet, teroarea că aveau să ajungă la rândul lor în iad unde nici chiar lor nu le plăcea.

        Acum? Dacă te învinge? Pune stapânire pe tine şi eşti capabil să faci tot răul din lume. Poţi ajunge să faci orice: să ucizi, să te sinucizi, să violezi şi să pângăreşti până şi copii.

        Văzuse prea multe în viaţa lui ca să nu ştie că nu te poţi juca cu răul. Călugări socotiţi puternici căzuseră, măicuţe, preoţi. Pentru ei, care îşi aleg baricada, ispita este mult mai mare decât a mirenilor simpli.

        Cazurile disperate de prin mânăstiri erau aduse tot la el, aşa că nu era nimic nou sub soare.

        Tentaţiile la care te supune atunci demonul sunt foarte puternice, dar nu de ele îi era frica, le ştia de prea mult timp, trecuse prin toate, îl preocupa mai mult posibilitatea ca să îi pună stăpânire pe trup fără voia lui.

        Asta ar fi însemnat că îi intra în inima creierului şi de acolo se putea folosi de el oricum.

        Fusese crud? Analizând la rece prin prisma rezultatelor, fusese bine. Numai ea putea spune însă cât o costase sufleteşte.

        Maturizarea, chiar şi cea spirituală, nu putea veni fără suferinţă, înţelesese şi că totul reprezenta o etapă a evoluţiei ei ca spirit, pe care nu o regreta şi care îi lăsase un gust amar şi atât.

        Era atât de minunat să iubeşti şi să fii iubită! Adevărul, precum inexistenţa lui Moş Crăciun, venise poate prea devreme pentru ea, ar mai fi copilărit.