Milarepa, marele yoghin tibetan
Cartea celor o mie de cuvinte sau Jetsun-Kahbum este povestea vieţii şi faptelor lui Milarepa - cel mai de seamă yoghin al Tibetului şi totodată unul dintre cei patru discipoli de frunte ai lui Marpa Traducătorul.
Scrisă acum opt sute de ani de către Rechung Dorje Tagpa, biografia lui Milarepa frapează prin simplitate şi claritate, fiind considerată una din scrierile sacre ale Orientului şi cartea fundamentală a Şcolii Kargyutpa.
În Tibet, Jetsun-Kahbum poseda rara calitate de a fi preţuită atât de clasele literate şi învăţate, cât şi de oamenii obişnuiţi; ea narează viaţa celui mai îndrăgit personaj tibetan, socotit deopotrivă ascet ideal şi renumit poet şi autor de cântece.
Legendele ţesute în decursul timpului în jurul figurii lui Milarepa ne redau mai ales un om ce a fost încercat de mic de necazuri şi suferinţă, s-a dedicat practicilor magice pentru a se răzbuna pe cei care au făcut rău familiei sale, după care, ducând o viaţă de mortificări atroce şi călăuzit de învăţăturile maestrului Marpa Lotsawa, a reuşit să ajungă la eliberare spirituală şi la deplina cunoaştere.
Personalitatea fascinantă a lui Milarepa transpare atăt din istorisirea pe care Rechung o relatează, cât şi din cântecele sale, care, conţinand esenţa învăţăturii buddhiste, continuă să aibă şi astăzi un puternic ecou în toate şcolile şi sistemele filosofice din Tibet.
Tradiția lui Marpa din Munții de la Miazăzi conține șase instrucțiuni: (1)practicile yoga pentru starea de generare; (2)căldura interioară; (3)karmamudra yoga; (4)introducere în esența concepției despre natura ultimă a ființei; (5)lumina clară indicatoare a căii; (6)natura iluzorie indicatoare, împreună cu yoga stării de vis.
Acestea constituie, de fapt, miezul învățăturilor lui Marpa. Nu există precept mai înalt care să-l introducă pe practicant în esența învățăturilor șoptite. Nu există instrucțiune mai prețioasa decât aceasta, inima gândirii acelui yoghin. Nicio altă învățătura nu este mai practică.
Așadar, din perspectiva nivelului ultim al realității, se poate spune că nimic din Samsara sau din Nirvana, nici măcar numele, nu are vreo urmă de existență reală. În mod convențional însă, pentru ca făpturile să poată străbate calea până la dobândirea Stării de Buddha, nivelul convențional al realității (ca, de pildă cauza și efectul) se consideră existent, iar statutul acestui nivel e stabilit numai pe baza numelor și etichetelor atribuite. În realitate, aceste manifestări interdependente ale fenomenelor care apar sunt vacuitate lipsită de orice existență intrinsecă.