Autor: Nichita Stithat    alte cărți de autor(i) Traducere:  Data apariţiei: ianuarie 2012 Număr de pagini: 156 Format: 13x20 cm ISBN: 978-606-8271-06-4 17,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Despre Suflet

        Este lucrarea cheie a lui Nichita Stithat legată de înţelegerea unui cuprins întemeiat pe o serie de teme, care a preocupat în special înţelepciunea bizantină, cum ar fi: crearea îngerilor, a lumii văzute şi nevăzute, crearea omului, fiinţa sufletului şi starea lui după moartea trupului.
        Cunoscând bine Sfintele Scripturi dar şi scrierile teologice de până atunci, Nichita Stithat stabileşte că firea nematerială a îngerilor tinde spre cea a oamenilor şi cea materială a lor tinde spre Dumnezeu, firea descriptivă, nevăzută, mentală şi nemuritoare, însuşiri care le-au fost date acestora după harul lui Dumnezeu, descriind funcţiile lor.
        În ceea ce priveşte crearea lumii promovează concepţia creştină legată de cele trei perioade în care s-a făcut creaţia.
        Mai vorbeşte şi despre lumea mentală, simţitoare şi alcătuirea omului din trup şi suflet. Din acest punct şi mai departe, Sufletul ca duh al trupului, se uneşte cu trupul şi-i luminează drumul spre mântuire.
        Esenţa Sufletului i-a preocupat pe mulţi filozofi vechi de la ionieni până la Aristotel şi odată cu întinderea Creştinismului, cercetările scriitorilor s-au întins pretutindeni, fiind adunate într-un imens corp, care dealtfel se scufundă în marea percepţiilor tradiţiei vechi greceşti, ridicându-se la orizontul sistemului gândirii creştine, din care face parte şi percepţia medicinii religioase.
        Pentru Nichita Stithat, modelul îngerilor reprezintă o paralelă a însuşirilor Sufletului în care distinge tendinţele puterilor raţionalului şi a iraţionalului.
        În ciclul premergător morţii omului, comportamentul Sufletului depinde de tendinţele nematerialului şi a elementului material al coexistenţei acestora înăuntrul trupului omenesc.
        Drumul virtuţii şi al răutăţii reprezintă lupta aprigă a trupului şi a firii nemateriale, echilibrul care formează drumul etic al omului spre scopul desavârşirii, prin intermediul procedurilor de curăţire, de luminare şi de comunicare mistică cu destinaţia dumnezeiască, lepădându-se treptat de greutatea păcatelor.
        În final, starea sufletelor luminate din viaţa după moarte la Judecata cea de Veci, în lumea lui Dumnezeu şi aşezarea sufletelor întunecate în lumea Iadului, chiar dacă aceste lucruri nu pot fi descrise printr-o gândire clară, se referă în general la sistemul teoriei creştine legat de drumul Sufletului de după moartea acestuia, despărţind aceste două tendinţe a comportamentului trupesc şi spiritual din viaţa omului.
        Nichita  Stithat a trăit în secolul 11. A ucenicit lângă Simeon Noul Teolog la mănăstirea Studiu. A ajuns monah la vârsta de 30 de ani, după o chemare spirituală pe care a simţit-o şi faţă de care a ascultat.
        Nichita Stithat a fost biograful lui Simeon Noul Teolog, studiind operele dascălului lui şi s-a preocupat de păstrarea şi transmiterea mai departe a acestora prin publicarea lor. În acest fel Nichita Stithat a făcut simţită prezenţa dascălului lui pe toată durata secolului 11, dovedindu-l a fi un adevărat dătător de lumină pentru ceilalţi.
        Ca scriitor, Nichita Stithat se distinge prin claritatea gândirii dar şi prin simplitatea şi eleganţa limbajului lui. Nichita Stithat a fost influenţat la modul cel mai adânc de dascălul său de sfântul Simeon Noul Teolog, de sfântul Dionisie Areopagitul, de sfântul Maxim Mărturisitorul şi Ioan Damaschin.
        În ceea ce-l priveste pe Dionisie Areopagitul, Nichita Stithat este în special foarte atent şi îndepărtează orice fel de părere a neoplatonicismului din învăţătura lui Dionisie despre Ierarhie.
        Nichita Stithat a fost preocupat cu scrierile despre realităţile sceptice şi mistice, dar şi de combatarea scrierilor deşarte ale latinilor. Se crede că una dintre lucrările anti-latine pe care le-a scris, a influenţat uşor despărţirea celor două Biserici.
        Se mai spune că Nichita Stithat a revizuit mai târziu cuprinsul acesteia, chiar dacă niciodată nu a încetat să creadă în ceea ce scria. Cea mai mare parte a lucrărilor lui nu a fost încă publicată în limba greacă si în limba română.